Se spune ca de cele mai multe ori si tacerea este un raspuns. Mai grava este situatia in care tacerea nu iti apartine, cand ceilalti o provoaca si o adancesc. Si poate cel mai grav este momentul care succede… momentul in care ajungi sa vorbesti singur, in incercarea de a sparge tacerea care te inconjoara.
Acest articol a fost scris pe miercuri, septembrie 15th, 2010 la 21:38 şi este înscris în D'ale lu' Silve. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0.
You can leave a response, or trackback from your own site.
