„Opre si Kingi”

„Ţara este condusă prin talk-show-uri, prin editoriale şi sondaje de opinie… Presa este iresponsabilă,  nebună după senzaţional”  – Augustin Buzura

Orice televiziune care se respectă dar, mai ales, susţine că îşi respectă telespectatorii, nu poate face publică o grilă de programe care să nu conţină cel puţin un talk-show. În condiţiile în care televiziunile (mass-media, în general) şi-au pierdut rostul iniţial, ne întâlnim zi de zi, seară de seară, cu tot felul de indivizi-moderatori care nu încetează să aspire la titlurile de Oprah sau Larry King ai României („Larry King Live” rulează pe CNN din 1985 şi e unul din cele mai vizionate programe din SUA, cu peste 1 milion de telespectatori/noapte; asta în caz că nu ştiaţi…). Sunt însă la cel puţin un sfert de veac în urma americanilor care aniversează 25 de ani de talk-show. La noi domină doar cantitatea acestor genuri de programe. Calitatea trece pe planul secund fiind dictată de realizator (moderator), de tipul postului de televiziune, de interesele politico-economice ale patronatului şi mai puţin de deontologie.

Posturile de televiziune vor audienţă cu orice preţ şi difuzează ceea ce se cere – „pâine şi circ”. Iar martoră ne este lista invitaţilor (de multe ori de o calitate ce stă sub semnul întrebării) care au devenit prezenţe permanente pe micile ecrane. Seratele televizate ne sunt umplute de bârfe de la colţul străzii, de conversaţii cu un nivel ridicat al decibelilor, de scandaluri.

Ce caută în viaţa noastră aceşti oameni de televiziune? Ce sunt şi ce vor de la noi talk-show-rile? Sau, mai degrabă, ce mai vrem noi de la astfel de emisiuni?

supravietuim

traim intr-o tara in care ies in evidenta blestemagii, naftalagii, pupatorii de icoane, lingaii de cruci, aprinzatorii de lumanari, facatorii de matanii si scriitorii de pomelnice… celelalte categorii le veti gasi tot aici. cand? cand nu va asteptati!

Daca nu radem, nu glumim… atunci cum supravietuim?