Sunt viu, întreg şi nevătămat. Doar că e foarte dulce lenea în care mă scald şi n-am niciun chef de scris. Plus că, nu pot nici să scriu la comandă, nici să scriu doar de dragul de a scrie, pentru că aşa cere blogăreala. Să fii activ, să postezi orice rahat…
Între timp am mai produs un blog. Dacă aici o iau pe arătură, dincolo se vrea treabă serioasă. Adică încerc să vă ţin la curent cu informaţiile din lumea în care trăim, pe foarte scurt. Plus că primiţi bonus comentarii ale unor ştiri care sunt actuale / interesante / funny etc., dar aveţi la dispoziţie şi ştiri de ultimă oră via agenţiile Agerpres, Mediafax şi Hotnews. Aşa că, dacă vreţi să vedeţi cum stră treaba mă găsiţi şi aici – ŞTIRI ŞI COMENTARII.
Publicat de silve79 
Teoretic, avem o echipa nationala de fotbal. Practic avem o adunatura de baietasi care pretind ca stiu cu mingea. Sunt mai degraba campioni ai fotbalului declarativ. O mana de viteji cu mucii in piept s-au tarat prin noroiul din Ghencea pentru ca nu apucasera inca sa se ridice dupa tavaleala aplicata de cocosii francezi.
„Nouă ne pasă de sport, poate prea mult“… o campanie/project/idee sau ce mama masii o fi, care parea sa fie un impuls pentru atragerea oamenilor catre sport (nu catre fotbal in special!)… Am avut senzatia ca Gazeta si Antenele chiar sunt interesate de asta… Error! Din pacate pentru sport si pentru cei carora chiar le pasa… gesepistii si-au taiat singuri craca de sub picioare! S-au autodenuntat! Actiunile desfasurate in ultima vreme, concursurile prin sms, dedicatiile din timpul meciurilor, scandalul Ridzi si multe altele care n-au iesit inca la iveala imi dau certitudinea ca lor nu le pasa deloc de sport. Le pasa de bani. Cunoscatorii fenomenului stiu de ce. Asa incat ar face bine sa schimbe sloganul „intentiei” in … „Noua ne pasa de bani. Poate prea mult!”
… avem nervii tari. Noi, cei care iubim fotbalul…
Câinii roşii au ajuns să se hingherească singuri! Alcătuiesc o haită care nu mai sperie pe nimeni… o haită care schelăcăie la lună, latră în neştire dar nu muşcă niciodată. Câinii roşii sunt precum câinii puli, niciodată agresivi!
Gigi l-a adus pe Lacatus in Ghencea sa salveze Steaua. Fiara si-a facut treaba. A salvat echipa de la chinurile europene, de la grijile pentru titlul de campioana. A scapat-o de gandurile la Cupa… etc etc… A adus-o la jumatatea clasamentului, unde n-a mai fost de vreo 30 de ani. Si unde ar trebui sa ramana pentru ca ne-am saturat de toti infatuatii care gajaie numele Stelutzei.
Limbajul bata-l vina: Se trezeste unul de dimineata din cauza unor zgomote ciudate – se crapa de ziua. O cauta pe nevasta-sa in pat si n-o gaseste – o furase somnul. Se duce la baie si se uita in oglinda, dar oglinda se face tandari – aruncase o privire. Pleaca la serviciu si pe drum vede doua tipuri de oameni: unii care scadeau in inaltime (pe aia ii rodeau pantofii) si altii care dispareau pur si simplu (pe aia ii fura peisajul). Ajunge la serviciu si isi vede toti colegii lipiti de tavan – purtau discutii la nivel inalt. La un moment dat se dezlipesc si cad toti de-odata – cazusera de comun acord. Se enerveaza si pleaca de la serviciu. Pe drum, il vede pe unul lipit de asfalt si vreo doi care trageau de el sa-l dezlipeasca – era sarac lipit pamantului…
Ploua! Ploua marunt.
Convorbirile telefonice in care imi aud ecoul (chiar nu pot rezolva baietii destepti problema asta?)
Ma simt ca un tren! E greu de explicat, dar asa mi se pare. Ca sunt un tren. Nu stiu daca sunt un tren bun, calitativ sau sunt un amarit de marfar, caruia nu ii pasa cine ce a incarcat in el.
Blog Dragos Silvestru 