Naţionala României a făcut sâmbătă seara un meci istoric la Belgrad. Istoric prin proporţiile scorului şi prin prostia şi miserupismul afişate de nişte flăcăi cam stătuţi. Băieţaşii ăştia de îşi spun fotbalişti au avut o atitudine jegoasă în teren şi l-au scuipat cât au putut pe Regele Fotbal. Am trăit cu speranţa că Mutu şi Chivu pot fi liderii Generaţiei Aşteptate după retragerea lui Hagi. Ne-au arătat că speranţele noastre au fost zadarnice, că nu sunt decât capii unei găşti de golani, şefii DeGeneraţiei NeAşteptate.
Naţionala României a arătat ca o virgină care a fost violată de cinci indivizi. Cu voia tutorilor săi. A fost totuşi un viol frumos, demn de un scenariu de film. Un film porno pe care fiecare dintre masculii îmbrăcaţi în galben vrea să îl ţină pitit. Pentru momentele când nevasta, prietena sau amanta refuză să renunţe la lenjeria intimă şi să le satisfacă pohtele trupeşti. Dar pohtele noastre fotbalistice pe mâna cui rămân?
Meciul de sâmbătă a fost, în fapt, o încununare a “succesurilor” pe care fotbaliştii noştri le înregistrează în cluburile de noapte, în rândul pipiţelor siliconate, a damelor de companie sau în luptele cu vărul Jack. Nişte troglodiţi ai fotbalului au umplut de jeg o naţiune care nu doreşte decât să-şi plângă bucuria fotbalistică în Piaţa Universităţii. Flăcăii ăştia pe care băiatul lui Nea Mircea încearcă să îi vindece de priapism sunt irecuperabili. Au nenumărate visuri erotice, regulează mai des decât driblează, se îmbată mai des decât îşi pun crampoanele şi se îneacă cu propria lor vomă când încearcă să pronunţe Champions League.
Rămân la părerea că naţionala României nu stă în Mutu şi Chivu. Naţionala României stă în genunchi! În poziţia aceasta au adus-o ei, băieţaşii cu fiţe, care îşi imaginează că echipa naţională este întruchiparea Laurei Andreşan. Chivu e prea ocupat cu reclamele ca să îi mai pese de fotbal. Desface cu plăcere capacele sticlelor de bere şi ne recomandă companii de telefonie mobilă. Dar noi nu vrem să fim ca el. Cel puţin nu ca fotbalistul Cristian Chivu. Lui Mutu nu îi mai prieşte nici Consuelo, nici Fiorentina şi speră că se va legaliza cocaina. Îl apucă spumele când vede liniuţele careului de 16 metri şi le sparge nasul adversarilor, deşi nu ei i-au prescris metadonă. Individul care confundă cantonamentul de la Mogoşoaia cu vila sa din America ar trebui să vină pe jos la echipa naţională, să se dezinfecteze de mai multe ori înainte să ceară să îmbrace tricoul purtat de Hagi. Sau mai bine să plătească din propriul buzunar o ramă în care tricoul cu numărul 10 să rămână pe vecie.
Avem o naţională impotentă din punct de vedere fotbalistic. Echipa este imaginea reală a unei competiţii interne în care fotbalul este planul al şaptelea. Mai importante sunt jocurile de culise, scandalurile cu arbitrii, înjurăturile dintre conducătorii de club, valizele cu bani, concedierea antrenorilor care nu execută ordinele finanţatorilor sau relaţiile fotbaliştilor cu diverse bombe sexy.
Am asistat în repetate rânduri la orgiile acestor Tituşi Steeli ai fotbalului. Suntem sătui de incompetenţele lor tehnico-tactice. Am dat cu bolovani după Piţurcă fără să vedem însă adevăraţii vinovaţi ai mocirlei în care se scaldă fotbalul românesc (asta nu înseamnă că îmi pare rău după Piţi şi îl consider vreun mare antrenor). Am aşteptat prea multă vreme să scoatem capul din ţărână şi am avut senzaţia că adrienii, cristienii şi mireii ne pot ridica la suprafaţă. Ne-au călcat pe cap fără milă, ca pe nişte gândaci care le distrug culturile. Culturile lor fotbalistice.
Pentru că românii sunt obişnuiţi cu suferinţa, pentru că nu se învaţă minte niciodată, pentru că au trăit şi vor trăi mereu cu speranţa, continuă să viseze. Să viseze la o echipă naţională adevărată. O naţională care să câştige urât şi să piardă demn şi în faţa unor adversari ca Feroe.
Suntem generaţia aşteptată, generaţia care aşteaptă în continuare o nouă generaţie fotbalistică. Aşteptarea va fi însă lungă şi extrem de dureroasă. La fel ca acest 0-5 de la Belgrad.
* publicat pe Corona Press – 12 octombrie 2009
(http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=6136)
Publicat de silve79 
Nicio echipă câştigătoare de Liga Campionilor nu a reuşit până acum să îşi păstreze trofeul. Şi probabil că nu va reuşi vreodată pentru că fotbalul se reinventează în fiecare clipă. Mărturie stă Sir Alex Ferguson care e de-o viaţă la Manchester şi reuşeşte să se updateze şi să aibă rezultate cu englezii. Din păcate pentru el, aseară n-a reuşit să îşi stăpânească “diavolii” iar aceştia s-au rătăcit printre toreadorii spanioli.
Fotbalul românesc ar trebui luat la bolovani, precum au luat nişte frustraţi autocarul Stelei. Mai bine îl ucidem acum pentru a se scula din morţi mai târziu. Mai pur, mai curat, mai nevinovat. Şi, de ce nu, mai adevărat. DNA-ul a aruncat primul piatra. Cam târziu, dar a făcut-o. Nu este însă suficient. E nevoie de cineva care să declanşeze uraganul. Un uragan în urma căruia să nu mai rămână nicio urmă a iluzoriului nostru fotbal.
Răzvan Lucescu a demonstrat la Braşov că este un antrenor impecabil. Cel puţin în ceea ce priveşte vestimentaţia. N-ai ce să îi reproşezi. E mereu în pas cu moda şi impresionează la fiecare apariţie. Poţi să pariezi că e decupat din prezentările lui Giorgio Armani. În schimb, cam lasă de dorit modul în care defilează din postura de antrenor. Părerea mea!
Fotbalul românesc a fost arestat la sfârşitul săptămânii trecute. Meciurile etapei cu numarul 22 au trecut pe ultimul plan. Au fost mai importanţi mascaţii care l-au săltat pe Gigi Becali, gorilele care îl apără, imbecilii care i-au furat/returnat limuzina, procurorii şi avocaţii cazului, familia acuzatului, duhovnicul, ziariştii, comentatorii şi toţi analisto-specialiştii care şi-au dat cu părerea cu privire la locul în care îşi va petrece finanţatorul Stelei sărbătorile pascale.
Naţionala României nu stă în Mutu şi Chivu. Naţionala României stă în genunchi. Tricolorii sunt căzuţi de cand a început această campanie de calificare şi ar cam fi cazul să se ridice. Prima ocazie o au în această seară. Austria nu reprezintă o forţă în fotbalul mondial, nu este o echipă de nebătut. La fel ca Lituania, şi-a depăşit deja limitele în actualele preliminarii.
„Cei care l-au aşteptat acum pe Piţurcă să îl atace nu au calitate. Ar fi trebuit să dea în el când ne-am calificat la Europene”, spune Porumboiu. Fostul fluieraş bate câmpii. Piţurcă a fost hulit dintotdeauna de cei care nu au văzut şi nici nu vor vedea vreodată în el un mare antrenor. „Satana” a fost atacată de când a calificat naţionala de tineret la un turneu final şi a avut ca palmares doar un golaveraj satisfăcător: echipa n-a luat multe şi a pierdut toate meciurile.
Într-un fotbal care duhneşte, gestul rapidistului Lazăr a venit ca un odorizant. Suntem sătui de teatru, de căderi demne de cascadorii râsului, de circul ieftin pe care îl fac băieţii cu mingea dar şi de impresia artistică jalnică lăsată, de cele mai multe ori, de cei cărora li se spune cavaleri ai fluierului. Lazăr a început curăţenia de primăvară în Giuleşti, iar gestul său ar trebui urmat de toţi cei care se intitulează fotbalişti în campionatul nostru.
În prima divizie fotbalistică a ţării urmează etapa cu… blesteme! Cornel „Cre’că Nu Ştiu” şi Gigi „Valiză” demonstrează încă o dată că nu au mare legătură cu fenomenul propriu-zis. Sunt celebri mai mult pentru ceea ce scot pe gură şi pentru că se bat în „maibahuri”. Și pentru că bagă bani într-o echipă cred că pot face orice. Aceşti Pic şi Poc ai fotbalului românesc se ţin de scandaluri şi au început să se spurce înainte de confruntarea directă de la sfârşitul săptămânii. Penescu o ţine sus şi tare că lui nu îi place nici brânza, nici carnea de oaie, iar Becali moare de curiozitate: oare pastele făinoase ard? Amândoi suferă de mania persecuţiei şi fiecare este convins că, dacă va pierde, celălalt „l-a făcut cu arbitrii”. Cui i se vor alinia mai bine planetele vom afla vineri seara. Aşteptăm fotbalul pentru că suntem sătui de behăiturile şi bâlbâielile investitorilor.
Evenimentele fotbalistice pe care le-am văzut în acest sfârşit de săptămână mi-au provocat greaţă. Şi, cum scrie pe site-urile de gastroenterologie, am şanse mari să dau în vomă. Mi-e scârbă de arbitri, de conducători de club, de antrenori si de suporteri. Mai liniştită şi mai frumoasă este atmosfera de pe islazurile comunale care găzduiesc meciuri din divizia onoare.
Am aşteptat cu sufletul la gură să vedem cum s-au „preparat” fotbaliştii din campionatul nostru în aproape trei luni de pauză competiţională. Să fi lăsat oare la o parte discotecile, cluburile şi petrecerile la care cântau din toată inima imnul adversarilor? Să fi uitat gustul sarmalelor şi al cozonacului? Să fi lasat berea in frigider pentru luna iunie? … Hm… l-a cum au decurs primele 810 minute de fotbal neaoş, jucătorii au părut cu gândul mai mult la plajele Antalyei decat la Europass… Sau au stat probabil cu ochii prea mult în televizor şi nu se regăsesc: Liverpool a bătut pe Bernabeu în Liga Campionilor, Milan a ratat calificarea în UEFA după ce a avut 2-0, Mutu s-a albit la Amsterdam iar Barcelona a pierdut trei meciuri consecutive în campionat, pe când Olăroiu a declanşat războiul între arabi…
Blog Dragos Silvestru 