Iluzioniştii fotbalului

Fotbalul românesc ar trebui luat la bolovani, precum au luat nişte frustraţi autocarul Stelei. Mai bine îl ucidem acum pentru a se scula din morţi mai târziu. Mai pur, mai curat, mai nevinovat. Şi, de ce nu, mai adevărat. DNA-ul a aruncat primul piatra. Cam târziu, dar a făcut-o. Nu este însă suficient. E nevoie de cineva care să declanşeze uraganul. Un uragan în urma căruia să nu mai rămână nicio urmă a iluzoriului nostru fotbal.

Când în Europa se face spectacol, se joacă fotbal adevărat, ai noştri fac circ. Un circ ieftin care a început de multă vreme şi a cărui reprezentaţie este interminabilă. Real şi Barcelona au oferit la finalul săptămânii trecute un fotbal din altă galaxie. La aceeaşi oră, Dinamo şi CFR Cluj avortau. Mulţi au încercat să compare El Clasico cu derbyul românesc dar asemănarea este imposbilă. Este o blasfemie să programezi un meci din România la aceeaşi oră cu derbyul spaniol dar să mai încerci să faci o astfel de comparaţie. Real – Barcelona ar trebui transformat într-un manual de fotbal. Fiecare capitol va avea ca titlu numele artiştilor din teren iar prefaţa şi postfaţa vor aparţine antrenorilor celor două echipe.

În continuare nu înţeleg logica programării meciurilor din campionatul nostru la concurenţă cu disputele europene. Gloria Buzău – Steaua suprapus o vreme cu Arsenal – Manchester din Champions League. Cine face astfel de programări ori e prost ori nu gândeşte. Aş vrea să văd un singur împătimit al fotbalului care să prefere mizeria neaoşă în dauna spectacolului. Am văzut aseară la Buzău nişte fotbalişti care mi-au provocat silă. Dacă de la cei ai Buzăului nu poţi avea pretenţii, te aştepţi totuşi ca o echipă care se vrea campioană şi se laudă cu cele mai mari performanţe româneşti în cupele europene să se ridice la măcar jumătate din ce arată Real, Barcelona, Manchester sau Arsenal, nişte obişnuite ale Ligii (acolo unde de altfel ţinem morţiş să ajungem). Pe dracu! La Buzău, dar şi la Galaţi, Constanţa sau Bistriţa s-a arătat la faţă un fotbal jegos, infect, corupt şi penal.

Trăim cu iluzia că ceea ce se vede în dreptunghiurile noastre verzi aduce a fotbal. Vedem însă un spectacol trist şi penibil oferit de nişte băieţi interesaţi mai degrabă de bani, femei, silicoane (a se citi ţâţe!), discoteci sau maşini decât de cum se face un sprint, cum se dă o centrare sau cum se bate o lovitură liberă. Când toate astea vor fi de domeniul trecutul şi când se va face cu adevărat curăţenie în fotbal abia atunci vom putea spera la fotbal. Viitorul acesta pare însă mult prea îndepărat de România. Aici avem alte treburi, nu ne ocupăm cu jocul. Ne ocupăm cu telefoane, cu valize cu bani, cu dus curve în camerele de hotel ale arbitrilor, cu dat bani la fluieraşi pentru a obţine un punct, cu făcut presiuni asupra comisiilor pentru a şterge un cartonaş sau pentru a reduce o eliminare.
Am trăit, trăim şi vom trăi în continuare cu speranţa. Şi cu iluzia fotbalului.

* publicat pe Corona Press – 6 mai 2009 (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=3161)