Jucătorii cu nume şi-au pierdut simţurile fotbalistice

Răzvan Lucescu a demonstrat la Braşov că este un antrenor impecabil. Cel puţin în ceea ce priveşte vestimentaţia. N-ai ce să îi reproşezi. E mereu în pas cu moda şi impresionează la fiecare apariţie. Poţi să pariezi că e decupat din prezentările lui Giorgio Armani. În schimb, cam lasă de dorit modul în care defilează din postura de antrenor. Părerea mea!

Băiatul lui tata duce pe umeri o povară prea grea. Nu e uşor să calci pe urmele tatălui deşi nu îţi lipsesc experienţa, ambiţia şi pregătirea în străinătate. Răzvan ne arată prin echipa pe care o are în subordine că are idei puţine şi fixe. Se screme pe sub Tâmpa de prea multă vreme să facă o formaţie redutabilă în adevăratul sens al expresiei. Chinurile facerii durează de prea mult timp, iar naşterea e extrem de complicată în ciuda faptului că Dinu Vamă este moaşa experimentată de care are nevoie.

Lucescu junior a fugit din capitală scârbit de mizeriile bucureştenilor şi a nimerit într-un lac de mediocritate montană. Borduriştii ştiu că deja îi pare rău că n-a ales Dinamo. A început să viseze la frumuseţile Banatului ba chiar la scaunul de selecţioner. Vrea să se urce pe cai mari, ca să aibă de unde să cadă. Cică e dezamăgit de atitudinea suporterilor (ce vrei Răzvane? nu mai avem orgasme multiple când batem la scor pe FC Snagov!), de faptul că investiţiile nu mai sunt la fel de puternice (deh, criza!) iar jucătorii săi sunt in imposibilitatea de a-şi dezvolta mentalitatea de învingători, de echipă mare. Înainte de a arunca vina pe jucători, antrenorul stegarilor ar trebui să nu uite că el este care i-a ales, în cea mai mare parte, el decide alcătuirea echipei. Nu poţi avea pretenţii de la jucători bezmetici ca Surdu (foto). Lui Romică i-ar sta mai bine la cârciuma cu acelaşi nume sau pe banca de rezerve. Pe care a lustruit-o cu succes atât la Cluj, cât mai ales în Ghencea. Cei care au scăpat de el se felicită şi dau bani la lăutari când văd cât de incompatibil este cu fotbalul. Nu poţi avea pretenţii de la jucători care şi-au pierdut simţurile fotbalistice şi trăiesc din amintiri. Cătălin Munteanu, Senin, Bogdan Nicolae, Măldărăşanu şi Ilyeş (pe alocuri) ilustrează perfect generaţia expirată. Din ei a rămas doar numele. Dragilor, suporterii adevăraţi nu vin la stadion ca la muzeu. Nu avem nevoie de exponate rare cu pretenţii exagerate. Demonstraţi-ne, dacă mai puteţi, că nu sunteti nişte împăiaţi. Altfel, veţi evolua doar în faţa unei mâini de superoptimişti. Restul suporterilor vor sta acasă şi nu vor mai citi nici măcar cronicile meciurilor. Li se va părea mult mai interesantă mica publicitate, pe care o veţi umple voi: „Jucători cu nume, pierdut simţuri fotbalistice. Găsitorului recompensă”!

***

DNA a început curăţenia în fotbalul românesc cu Penescu. Făinosul PIC a ajuns prostul proştilor în fotbalul românesc. A rămas fără bani, fără puncte şi mai e şi arestat! Probabil că a deranjat pe cine nu trebuia. Mircea Sandu strânge din buci ca o domnişoară şi nu vrea să cedeze nici în ruptul capului. Probabil că mai are de încasat nişte facturi pentru campionatul în curs. Un om care conduce o echipă falimentară şi coruptă ar trebui să îşi dea demisia. Iar exemplul său trebuie urmat de tot sistemul (greu de crezut că se va întâmpla una ca asta). Nu le doresc celor mânjiţi să calce pe urmele lui Becali, Penescu sau Corpodean. Le doresc doar mintea cea de pe urmă.

* publicat pe 23 aprilie 09, pe Corona Press (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=2875)