Bagă două degete pe gât când ţi-e rău!

Evenimentele fotbalistice pe care le-am văzut în acest sfârşit de săptămână mi-au provocat greaţă. Şi, cum scrie pe site-urile de gastroenterologie, am şanse mari să dau în vomă. Mi-e scârbă de arbitri, de conducători de club, de antrenori si de suporteri. Mai liniştită şi mai frumoasă este atmosfera de pe islazurile comunale care găzduiesc meciuri din divizia onoare.

Fotbalul a început să pută la Mediaş. N-a fost însă vina gazdelor, nici vorbă de scăpări de gaze! Arbitralul Lajos şi-a făcut nevoile pe terenul sibienilor şi a băgat în rahat ambele formaţii. Fără cele trei puncte pe care le-ar fi câştigat cu Dinamo, Gazul rămâne în subsolul clasamentului şi pare complicat să rămână în labirintul primei divizii. Oricâte ploi vor cădea, oricât de mult detergent şi înălbitor vor folosi, eticheta dinamoviştilor va rămâne pătată şi duhoarea va răzbate veşnic din Groapă. „Câinii” au demonstrat pe teren că sunt de fapt nişte chihuahua, iar conducătorii lor ar trebui să se şteargă la gură ori de câte ori pronunţă Liga Campionilor. Şi să uite versurile imnului „Champions Lajos”!

Capul de afiş al etapei, meciul de la Braşov s-a dovedit a fi numai bun de tras apa după el. Nu s-a jucat deloc fotbal în adevăratul sens al cuvântului. A fost doar o alergătură oarbă după minge şi după un gol care nu avea cum să vină atâta timp cât nu tragi la poarta adversarului. Cică Abrudan a dat gol pentru că aşa i-au prezis Dinu Vamă şi magazionerul. Bravo!  Altfel zero-ul ar fi ilustrat perfect imaginea ambelor formaţii. A mai ieşit în evidenţă mojicia lui Ghionea. Un fotbalist cu pretenţii de căpitan de echipă nu dă cu mingea în capul adversarilor căzuţi pe teren şi nu se ia de gât cu antrenorul celorlalţi. Atitudinea stelistului confirmă: fotbalul a fost inventat de gentlemani şi este practicat de golani.

Lăcătuş le-a cerut jucătorilor să renunţe le scuze de genul „nu ne sprijină suporterii”. Elevii lui Lucescu junior au câştigat şi fără sprijinul lor. Mi-e silă de ce-am văzut duminică în tribunele de pe Tineretului. Câteva mii de oameni au fost de multe ori dominaţi sonor de o mână de stelişti. Suporterii „Steagului” sunt muţi şi se uită chiorâş la cei care îşi scuipă plămânii în încercarea disperată de a-şi incuraja favoriţii. „Iaşovenii” din tribună şi-au dat banii de mâncare şi au rămas restanţi la întreţinere pentru un bilet (e drept, cei mai mulţi au preferat abonamentul – a fost mai ieftin! Sunt curios câţi dintre abonaţi se vor regăsi la meciurile cu Mediaşul sau cu Buzăul). Au venit să o vadă pe Steluţa şi să facă poze cu tabela. Au plecat la câteva minute după gol şi, vorba celui mai bun prieten al meu, se pregătesc să vină la stadion cu contorul de gaze să i-l pună în braţe lui Vamă, şi să îşi recupereze banii cheltuiţi pe bilete. Nu aş vrea să spun asta, dar ex-rapidistul are dreptate: braşovenii nu merită o echipă în prima divizie. Şi bine face că pune preţuri mari la bilete. Aşa vor veni la stadion doar cei care iubesc cu adevărat formaţia lui Lucescu junior.

Mi-am propus să nu mai pronunţ, cel puţin pentru o vreme, numele echipelor bucureştene. Face excepţie Rapidul. Prestaţia de sâmbătă le-a arătat dinamoviştilor şi tuturor celor care i-au împroşcat cu noroi că în Giuleşti fotbalul a supravieţuit. Cel puţin deocamdată.

Porumboiu şi Crăciunescu continuă să se bălăcărească la televizor pe tema arbitrajelor de care beneficiază echipa primului. Cum amândoi sunt printre cei mai buni arbitri pe care i-am avut e greu de spus cine are dreptate. Rezultatele fotbalului curat care se practică în campionatul nostru intern se vor vedea la toamnă în cupele europene.

Până atunci, am să îmi bag două degete pe gât când mi-e rău!

 

*** publicat pe 10 martie 2009 pe Corona Press (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=1827)