Title number five!

„Dum-dum-dum-dumdy-doo-wah
Ooh-yay-yay-yay-yeah
Oh-oh-oh-oh-wah
Only the lonely

Only the lonely
Know the way I feel tonight
Only the lonely
Know this feelin aint right

There goes my baby
There goes my heart
They’re gone forever
So far apart…”

Cei mai parguiti dintre noi isi amintesc si fredoneaza cu placere cantecul lui Roy Orbison. „Only the lonely” spargea topurile in ’60. Asa si? Ce legatura are piesa asta cu fotbalul, o sa va intrebati? Niciuna. Are doar cu anul in care a fost lansata pe piata – 1960.

1960. Un an in care s-au intamplat destule evenimente demne de tinut minte. Nu vrem sa ne mai amintim de razboaie pentru ca atunci Statele Unite trimiteau cateva mii de soldati in Vietnam. Dar apropo de armata, precizam ca ’60 este anul in care Elvis se intorcea acasa dupa doi ani de militarie in Germania. Apropo de sport, Roma a fost in acel an gazda Jocurilor Olimpice, editia a 17-a. O editie care nu poate fi data uitarii pentru ca romanii au luat zece medalii. O editie in care „la grande bionda” Iolanda Balas castiga titlul olimpic la sarituri, umilindu-si adversarii (14 cm distanta fata de a doua clasata spune totul).

Bine, bine? Si fotbalul?… Este anul in care s-a organizat primul Campionat European de fotbal. Sub denumirea oficiala de Cupa Natiunilor Unite sau, neoficial, Cupa Henry-Delaunay. Uniunea Sovietica si Iugoslavia au jucat finala: 2-1 pentru sovietici. Si ca sa combinam din nou fotbalul cu muzica, fara nicio legatura cu Mambo, Steaua a castigat in acel an „Title number five!”

Si ce titlu, dupa doi ani de seceta! Armata s-a luptat din greu cu provincia… iar Stalin a fost invins! Armata, adica Steaua, CCA pe atunci a devenit campioana cu un avans de 7 puncte in fata formatiei Steagu’ Rosu din Orasul Stalin, actuala FC Brasov. Pe trei a terminat Petrolul Ploiesti, in vreme ce marea rivala Dinamo se zvarcolea la jumatatea clasamentului iar Rapidul… Rapidul se ducea in B! Cireasa pe tort a pus-o Gheorghe Constantin care a inscris mare parte din cele 52 de goluri ale echipei si a primit titlul de golgheter.

Cu titlul din 60 si cu cel care avea sa urmeze un an mai tarziu Steaua incheia un deceniu de aur. O perioada care i-a adus sub lumina reflectoarelor pe Voinescu si Toma, pe fratii Zavoda sau pe mai sus amintitul Constantin, care avea sa fie golgheterul campionatului mai multe editii la rand („Profesorul” a jucat 15 ani in tricoul ros-albastru).

Am fost campioni in 60 dar nu am putut juca in Cupa Campionilor din pricina boicotului echipelor apartinand tarilor din blocul sovietic. Ne-am duelat insa amical cu marea echipa a Interului din Milano. Formatia celebrului Helenio Hererra ne-a batut pe terenul ei cu 3-1 dar ne-am luat revansa la Bucuresti. Cu Buffon în poartă, cu legende ca Facchetti, Picchi, Guarneri, Corso, Angelillo sau Firmani, italienii s-au recunoscut invinsi si au vrut sa il ia pe Constantin cu ei. Nu le-a iesit.

* material publicat in numarul din martie al revistei Steaua (FCSB)