Istoria se repetă…

1951.

Anul în care în Europa se revenea la pace după încheierea celui de-al doilea război mondial prin semnarea tratatului de la Paris.

Anul în care începea în România cea mai amplă acțiune de deportare (zeci de mii de oameni au fost scoși din casele lor și duși cu forța în Bărăgan).

Anul în care americanii vedeau „Un tramvai numit dorință”, ecranizarea piesei celebrului dramaturg Tennessee Williams (a câștigat Premiul Pulitzer pentru această dramă).

Anul în care fotbalul conta poate mai puțin. Anul în care Steaua avea să câștige primul titlul din istorie și să realizeze primul event (prima Cupă a României a fost câștigată în ’49).

 

1951 este anul în care Steaua, pe atunci purtând denumirea CCA (Casa Centrală a Armatei), a tras prima palmă serioasă marii rivale, Dinamo. Unul dintre oamenii care au pus bazele echipei, locotenentul Gheorghe Popescu I avea să își desăvârșească opera. Formația pe care el o antrena și din care făceau parte celebrii portari Ion Voinescu și Costică Toma, Ion Alexandrescu, Alexandru Apolzan (jucătorul care a fost căpitanul echipei vreme de 12 ani, din 49 până în 61), Gheorghe Constantin (zis „Profesorul”), Onisie sau Zavoda, a fost încoronată pentru prima oară campioană chiar dacă a avut același număr de puncte cu Dinamo. Ai noștri au fost mai buni la golaveraj. Acesta era stabilit prin împărțirea numărului de goluri marcate la numărul de goluri primite. Steaua cu, 32 de puncte, a avut golaverajul 2.26, iar Dinamo, cu acelasi numar de puncte, golaveraj 1,79. Poate că de aici pornește frustrarea dinamoviștilor – au susținut că sunt mai buni și au argumentat prin linia de clasament: 14 victorii, cu una mai mult față de Steaua.

 

Jucătorii de atunci au format prima echipă de aur a Stelei. Pe scheletul campioanei s-a construit de cele mai multe ori și echipa națională din acele vremuri.

 

1951 este anul în care avea să înceapă decada de aur a formației militare. Vreme de zece ani echipa de aur avea să câștige nu mai puțin de nouă trofee în competițiile interne – șase titluri de campioană și trei cupe ale României.

 

Că istoria se repetă o știe toată lumea. Din ’51 încoace, pentru noi, stelistii, asta s-a întâmplat de 23 de ori… Și, cu siguranță, numărătoarea nu se va opri aici…

 

* material publicat in numarul din februarie al revistei Steaua (FCSB)