Sunt viu

7 februarie 2011

Sunt viu, întreg şi nevătămat. Doar că e foarte dulce lenea în care mă scald şi n-am niciun chef de scris. Plus că, nu pot nici să scriu la comandă, nici să scriu doar de dragul de a scrie, pentru că aşa cere blogăreala. Să fii activ, să postezi orice rahat…

Între timp am mai produs un blog. Dacă aici o iau pe arătură, dincolo se vrea treabă serioasă. Adică încerc să vă ţin la curent cu informaţiile din lumea în care trăim, pe foarte scurt. Plus că primiţi bonus comentarii ale unor ştiri care sunt actuale / interesante / funny etc., dar aveţi la dispoziţie şi ştiri de ultimă oră via agenţiile Agerpres, Mediafax şi Hotnews. Aşa că, dacă vreţi să vedeţi cum stră treaba mă găsiţi şi aici – ŞTIRI ŞI COMENTARII.


cur

20 septembrie 2010

oameni cu nume de cur se sparg in basini si nu isi dau seama ca sunt de tot cacatul


Tacerea

15 septembrie 2010

Se spune ca de cele mai multe ori si tacerea este un raspuns. Mai grava este situatia in care tacerea nu iti apartine, cand ceilalti o provoaca si o adancesc. Si poate cel mai grav este momentul care succede… momentul in care ajungi sa vorbesti singur, in incercarea de a sparge tacerea care te inconjoara.


„Opre si Kingi”

18 mai 2010

„Ţara este condusă prin talk-show-uri, prin editoriale şi sondaje de opinie… Presa este iresponsabilă,  nebună după senzaţional”  – Augustin Buzura

Orice televiziune care se respectă dar, mai ales, susţine că îşi respectă telespectatorii, nu poate face publică o grilă de programe care să nu conţină cel puţin un talk-show. În condiţiile în care televiziunile (mass-media, în general) şi-au pierdut rostul iniţial, ne întâlnim zi de zi, seară de seară, cu tot felul de indivizi-moderatori care nu încetează să aspire la titlurile de Oprah sau Larry King ai României („Larry King Live” rulează pe CNN din 1985 şi e unul din cele mai vizionate programe din SUA, cu peste 1 milion de telespectatori/noapte; asta în caz că nu ştiaţi…). Sunt însă la cel puţin un sfert de veac în urma americanilor care aniversează 25 de ani de talk-show. La noi domină doar cantitatea acestor genuri de programe. Calitatea trece pe planul secund fiind dictată de realizator (moderator), de tipul postului de televiziune, de interesele politico-economice ale patronatului şi mai puţin de deontologie.

Posturile de televiziune vor audienţă cu orice preţ şi difuzează ceea ce se cere – „pâine şi circ”. Iar martoră ne este lista invitaţilor (de multe ori de o calitate ce stă sub semnul întrebării) care au devenit prezenţe permanente pe micile ecrane. Seratele televizate ne sunt umplute de bârfe de la colţul străzii, de conversaţii cu un nivel ridicat al decibelilor, de scandaluri.

Ce caută în viaţa noastră aceşti oameni de televiziune? Ce sunt şi ce vor de la noi talk-show-rile? Sau, mai degrabă, ce mai vrem noi de la astfel de emisiuni?


supravietuim

10 mai 2010

traim intr-o tara in care ies in evidenta blestemagii, naftalagii, pupatorii de icoane, lingaii de cruci, aprinzatorii de lumanari, facatorii de matanii si scriitorii de pomelnice… celelalte categorii le veti gasi tot aici. cand? cand nu va asteptati!

Daca nu radem, nu glumim… atunci cum supravietuim?


amnezia sexuala…

23 decembrie 2009

„Specialiştii au început să primească, tot mai des, date ce confirmă o stranie legătură între actul sexual şi o perioadă de amnezie temporară care se instalează uneori la scurt timp după producerea acestuia”…

Mi se pare normal… uiti ca ai facut sex si o iei de la capat…!


cel mai mare show tv…

12 decembrie 2009

se lanseaza in curind, concomitent, pe Realitatea TV, Antena 3, Antena 2 si Antena 1 !!!!

„RATACITI IN … PESEDE”!!!

– in fiecare zi, timp de cinci ani!


scurte concluzii electorale…

9 decembrie 2009

–         Traian Basescu, presedintele romanilor

–         Mircea Geoana, presedintele sondajelor

–         Radu Moraru, presedintele talk-show-urilor

–         Basescu a castigat alegerile la o suvita distanta in fata lui Geoana

–         a debutat spectacolul “Geoappets Show “ – Hrebenciuc & Co l-au transformat pe Mircea Geoana in personajul principal al spectacolului.

–         s-a ofilit cel mai frumos Crin rosu

* astea nu sunt toate, dar nu am apucat sa scriu…


veriga slaba

2 decembrie 2009

 

Sunt echipe care au nevoie de oameni puternici pentru a le trage dupa ei, pentru a le scoate din impas si pentru a pune umarul la succesul lor. Se pare ca eu nu sunt unul dintre acesti jucatori… sunt doar veriga slaba?


Campania electorala si gripa porcina

4 noiembrie 2009

– Avem sondaje gripate intr-o campanie porcina sau sondaje porcine intr-o campanie gripata?

Raspuns corect: DA!

porc-gripa-porcina


Ce rusine…

19 octombrie 2009

… mai mare decat sa te pişe câinii? caine

Să-ţi bagi picioarele în el de fotbal dacă mai înţelegi ceva din el, vorba lui Viorel Moldovan.  Braşovul joacă frumos, face spectacol, dar nu poate să o bage în poartă. Că n-are cine!  Zaharia ăsta e mai împiedicat decât un cal priponit la marginea islazului, ungurul n-a dat burta jos şi i se taie răsuflarea tocmai când trebuie să şuteze, iar Sburlea e mai preocupat de gelul de păr decât de cum se plasează o lovitură de cap. Plus că orbecăie pe teren cu intenţia de a-şi regăsi gloria pierdută, mult prea devreme,  pe tăpşanurile din liga a doua.  Restul, adică alde Ilyes, Măldăruşanu sau Cătălin Munteanu visează la o pensie frumoasă şi nu mai poţi avea mari pretenţii de la ei. Atâta pot, atâta fac!

Hingherii de Braşov au fost nişte aurolaci alergaţi de o haită de maidanezi. Trântiţi la pământ, muşcaţi şi pişaţi de câini.

Ce ruşine… mai mare decât să te pişe câinii?


DeGeneraţia NeAşteptată

13 octombrie 2009

romania_serbiaNaţionala României a făcut sâmbătă seara un meci istoric la Belgrad. Istoric prin proporţiile scorului şi prin prostia şi miserupismul afişate de nişte flăcăi cam stătuţi. Băieţaşii ăştia de îşi spun fotbalişti au avut o atitudine jegoasă în teren şi l-au scuipat cât au putut pe Regele Fotbal. Am trăit cu speranţa că Mutu şi Chivu pot fi liderii Generaţiei Aşteptate după retragerea lui Hagi. Ne-au arătat că speranţele noastre au fost zadarnice, că nu sunt decât capii unei găşti de golani, şefii DeGeneraţiei NeAşteptate.

Naţionala României a arătat ca o virgină care a fost violată de cinci indivizi. Cu voia tutorilor săi. A fost totuşi un viol frumos, demn de un scenariu de film. Un film porno pe care fiecare dintre masculii îmbrăcaţi în galben vrea să îl ţină pitit. Pentru momentele când nevasta, prietena sau amanta refuză să renunţe la lenjeria intimă şi să le satisfacă pohtele trupeşti. Dar pohtele noastre fotbalistice pe mâna cui rămân?

Meciul de sâmbătă a fost, în fapt, o încununare a “succesurilor” pe care fotbaliştii noştri le înregistrează în cluburile de noapte, în rândul pipiţelor siliconate, a damelor de companie sau în luptele cu vărul Jack. Nişte troglodiţi ai fotbalului au umplut de jeg o naţiune care nu doreşte decât să-şi plângă bucuria fotbalistică în Piaţa Universităţii. Flăcăii ăştia pe care băiatul lui Nea Mircea încearcă să îi vindece de priapism sunt irecuperabili. Au nenumărate visuri erotice, regulează mai des decât driblează, se îmbată mai des decât îşi pun crampoanele şi se îneacă cu propria lor vomă când încearcă să pronunţe Champions League.

Rămân la părerea că naţionala României nu stă în Mutu şi Chivu. Naţionala României stă în genunchi! În poziţia aceasta au adus-o ei, băieţaşii cu fiţe, care îşi imaginează că echipa naţională este întruchiparea Laurei Andreşan. Chivu e prea ocupat cu reclamele ca să îi mai pese de fotbal. Desface cu plăcere capacele sticlelor de bere şi ne recomandă companii de telefonie mobilă. Dar noi nu vrem să fim ca el. Cel puţin nu ca fotbalistul Cristian Chivu. Lui Mutu nu îi mai prieşte nici Consuelo, nici Fiorentina şi speră că se va legaliza cocaina. Îl apucă spumele când vede liniuţele careului de 16 metri şi le sparge nasul adversarilor, deşi nu ei i-au prescris metadonă. Individul care confundă cantonamentul de la Mogoşoaia cu vila sa din America ar trebui să vină pe jos la echipa naţională, să se dezinfecteze de mai multe ori înainte să ceară să îmbrace tricoul purtat de Hagi. Sau mai bine să plătească din propriul buzunar o ramă în care tricoul cu numărul 10 să rămână pe vecie.

Avem o naţională impotentă din punct de vedere fotbalistic. Echipa este imaginea reală a unei competiţii interne în care fotbalul este planul al şaptelea. Mai importante sunt jocurile de culise, scandalurile cu arbitrii, înjurăturile dintre conducătorii de club, valizele cu bani, concedierea antrenorilor care nu execută ordinele finanţatorilor sau relaţiile fotbaliştilor cu diverse bombe sexy.

Am asistat în repetate rânduri la orgiile acestor Tituşi Steeli ai fotbalului. Suntem sătui de incompetenţele lor tehnico-tactice. Am dat cu bolovani după Piţurcă fără să vedem însă adevăraţii vinovaţi ai mocirlei în care se scaldă fotbalul românesc (asta nu înseamnă că îmi pare rău după Piţi şi îl consider vreun mare antrenor). Am aşteptat prea multă vreme să scoatem capul din ţărână şi am avut senzaţia că adrienii, cristienii şi mireii ne pot ridica la suprafaţă. Ne-au călcat pe cap fără milă, ca pe nişte gândaci care le distrug culturile. Culturile lor fotbalistice.

Pentru că românii sunt obişnuiţi cu suferinţa, pentru că nu se învaţă minte niciodată, pentru că au trăit şi vor trăi mereu cu speranţa, continuă să viseze. Să viseze la o echipă naţională adevărată. O naţională care să câştige urât şi să piardă demn şi în faţa unor adversari ca Feroe.

Suntem generaţia aşteptată, generaţia care aşteaptă în continuare o nouă generaţie fotbalistică. Aşteptarea va fi însă lungă şi extrem de dureroasă. La fel ca acest 0-5 de la Belgrad.

* publicat pe Corona Press – 12 octombrie 2009

(http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=6136)


Iubirea…

6 octombrie 2009
„Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;
Fiindca iubirii ii e de-ajuns iubirea.
(Kalil Gibran – Profetul)

Sunt lucruri…

30 septembrie 2009

…  care fac mai mult decat o mie de cuvinte.  Si cuvinte care fac mai mult decat o mie de lucruri…


Fotbalisti cu mucii-n piept!

10 septembrie 2009

 

muciiTeoretic, avem o echipa nationala de fotbal. Practic avem o adunatura de baietasi care pretind ca stiu cu mingea. Sunt mai degraba campioni ai fotbalului declarativ. O mana de viteji cu mucii in piept s-au tarat prin noroiul din Ghencea pentru ca nu apucasera inca sa se ridice dupa tavaleala aplicata de cocosii francezi.

Ne plangem ca n-avem stadion, ca n-avem gazon, n-avem un public civilizat, ba chiar n-avem deloc! … Pai n-avem! Pentru ca la asa hal de sefi de federatie si de liga, la asa hal de conducatori de club, de impresari, de antrenori, de fotbalisti… nu meritam altceva! Avem fotbalisti mizerabili si mentalitate pe masura.  Rezultatele pot depune marturie oricand.

Alde Mitica, Nasu si altii ca ei ar trebui sa se stearga la gura cand bolboresc despre rezultatele echipelor noastre in cupele europene. Le curg balele si ii ling pe conducatorii care isi plimba psuedo-fotbalistii prin Europa, pentru ca doar ei sunt cei care i-au tinut si ii vor tine in functie pana cand le vom savura coliva.

Avem un fotbal inecat in straturi groase de gainat si muci. Lucescu junior incearca sa scoata capul la suprafata, dar in loc sa primeasca lopeti si servetele este calcat pe maini cu roata de la basculanta cu care sefii fotbalului ar trebui sa inlature mocirla in care se scufunda fotbalul neaos.

Poate urmasii lui Ianis Hagi sa reuseasca sa duca fotbalul romanesc acolo unde doar taica-su’, ca jucator, a reusit. 

Stergeti-va mucii!


Voua va pasa de bani! Poate prea mult…

3 septembrie 2009

BANI„Nouă ne pasă de sport, poate prea mult“… o campanie/project/idee sau ce mama masii o fi, care parea sa fie un impuls pentru atragerea oamenilor catre sport (nu catre fotbal in special!)… Am avut senzatia ca Gazeta si Antenele chiar sunt interesate de asta… Error! Din pacate pentru sport si pentru cei carora chiar le pasa… gesepistii si-au taiat singuri craca de sub picioare! S-au autodenuntat! Actiunile desfasurate in ultima vreme, concursurile prin sms, dedicatiile din timpul meciurilor, scandalul Ridzi si multe altele care n-au iesit inca la iveala imi dau certitudinea ca lor nu le pasa deloc de sport. Le pasa de bani. Cunoscatorii fenomenului stiu de ce. Asa incat ar face bine sa schimbe sloganul „intentiei”  in … „Noua ne pasa de bani. Poate prea mult!”


Cea mai mare greseala…

5 august 2009

 

… pe care o fac de obicei oamenii este sa aiba incredere in oameni. Nimeni si nimic nu poate reface o rana cauzata de oamenii cei mai dragi… Atitudinea superioara zdrobitoare adoptata de aceste persoane te face sa nu intelegi ceea ce se intampla in viata ta. De fapt ce se intampla in ceea ce ii priveste pe ei… Inexplicabil!


Avem fotbal, avem pâine și circ!

1 august 2009

jocurile-foamei21

Pâine. Agitație. Căldură mare. Transpirație. Înghesuială. Coadă la bilete. 20 de ron. 50 de ron. Abonamente. Peluză. Gazon. Turnicheți. Îi batem. Ăștia sunt slabi. Ce prost au jucat în UEFA. Nu ne speriem. Avem echipă de tradiție. Nou-promovate. Cristi Tănase. Bani. Milioane de euro. Impresari. Gealați, încordați, dopați, musculoși. Sictir. Bere rece. Semințe. Ziare. Minciuni. Jandarmi plini de zel. Stewarzi analfabeți. Moldoveni proști. Mutu e dator la Chelsea. Arbitri. Blonde, dame de Bamboo pe post de scouteri. Fanioane, stegulețe, goarne, confetti. Bannere mai mult sau mai puțin rasiste. Jigodiilor! Miss Liga I! Pe ei pe mama lor! Huo! Ofsaid! Penaltyuri inventate sau nu, ratate sau transformate. Fură arbitrii fură… în gură! Ne-au făcut! Demisia! N-a fost domle! Circ! Procesul și recursul etapei la Minutul 91! Comentarii acide. Ziare pro și contra unor echipe. Antrenori scorțoși. Jucători sictiriți. Ifose.  Mitică Dragomir. Securitatea. Gică Popescu se laudă la Barcelona că n-a colaborat cu Securitatea. Spaniolii nu sunt interesați decât de Real Madrid. Bănel Nicoliță. Autogoluri. Specialiști în tactică. Vochin, Geambașu, Cornel Dinu. Era cât pe ce să îl uit pe Ioanițoaia! Ptiu drace! Piei Satană! 6-6! În slujba Crucii și a Neamului românesc. Penescu la pușcărie. Gigi la Bruxelles. Manele. Pâine și circ. Reluare: a fost fault clar! Cartonaș roșu! Plouă, dar mizeria de pe stadioane nu se spală ușor. Mircea Sandu. Răzvan Lucescu. Poziția nefirească a lui Crăciunescu.

Rapid, Oțelul Galați, CFR Cluj, Dinamo, FC Brașov, FC Timișoara, FC Vaslui, Gaz Metan, Gloria Bistrița, Astra Ploiești, Pandurii, Ceahlăul, Steaua, U Craiova, Unirea Alba Iulia, Unirea Urziceni, Internațional Pitești, Poli Iași. Clasamente. Golgheteri. Accidentări. Crampoane. Apărători. Mănuși. Radio România Actualități. Acvatoare Grup Romet Buzău. GSPTV, Digi sport, Antena 1. Pariuri. 1×2. Alți bani.  Iar pâine, iar circ. Flegme. Aplauze. Huiduieli. Mitică la pușcărie! Tobe. Toatî lumiea eșarfili suuuuuuus! Hei, hei hai pi iei! Giulești. Țigani. Câini spurcați. Discoteci. Alcool. Sex. Cantonamente. Rummy, table, poker. Meme Stoica. Frustrați. Ilie Dobre. Și șut și goooooool!

Fotbal. Pâine. Circ. Avem fotbal, avem pâine și circ!

Publicat pe www.coronapress.ro – 01 august 2009


Orgasme verbale

31 iulie 2009

 

Eurociobanul de Pipera are orgasme verbale după ce tentativa de echipă cu care și-a făcut și încă își mai face reclamă a reușit să administreze un sec 3-0 unei echipe de subnutriți scoțieni. E drept că Steaua a jucat mai bine decât ne-a obișnuit în ultimele luni dar nu cred că e cazul ca în Ghencea să fie Revelion pentru că s-a câștigat în fața unor copii pe care nici șorturile nu stau. Vom vedea dacă tinerii lui Gigi vor trece adevăratele examene europene ceva mai târziu, înspre toamnă. Medicamentele europene adevărate îl vor trata pe pe purtătorul certificatului de europarlamentar de limbariță.

De priapism oratoric suferă și băieții din Pache Protopopescu. Nu am auzit și nu mi-a fost niciodată mai silă de un comentariu atât de pupincuristic precum cel de pe protv. Nici dacă aș mânca muște nu mi-ar fi mai scârbă! Tone de lamâie nu îmi pot tăia greața și milioane de metri cubi de apă nu îi mai pot spăla la gură pe comentatori!

 Bleah! De trei ori bleah!

orgasm


TREBUIE SĂ…

29 iulie 2009

ce trebuie… avem nervii tari. Noi, cei care iubim fotbalul…

Timișoara trebuie să facă un meci mare, Timișoara trebuie să nu primească gol, trebuie să se apere mai mult, trebuie să facă presing, trebuie să își dorească mai mult victoria, trebuie să domine, trebuie să câștige mijlocul terenului, trebuie să atace mai consistent, trebuie să înscrie, jucătorii trebuie să fie mai atenți, trebuie să își mulțumească suporterii, trebuie să se califice, trebuie să își arate valoarea… Sabău trebuie să facă ceva, trebuie să facă o schimbare, trebuie, trebuie, trebuie…

Comentatorii români știu întotdeauna mai bine ce trebuie să facă fotbaliștii români. Dar nu știu niciodată ce trebuie să facă ei. Comentatorii care ne zgârie urechile, care ne sparg timpanele cu tot felul de aberații ar trebui SĂ TACĂ! Altfel, iubitorii fotbalului TREBUIE SĂ oprească sonorul televizorului!


Cine nu te vrea…

20 iulie 2009

… nu te cauta decat atunci cand are nevoie,

sta langa tine atat timp cat ii este bine,

oboseste incercand sa iti omoare sentimentele,

se pisha pe tine, te scuipa, te improasca cu noroi…

te ingroapa de viu…

pentru ca nu esti ceea ce ar fi vrut sa fii!


Părerea lu Silve: Câinii roşii = câinii puli*

4 iunie 2009

caineCâinii roşii au ajuns să se hingherească singuri! Alcătuiesc o haită care nu mai sperie pe nimeni… o haită care schelăcăie la lună, latră în neştire dar nu muşcă niciodată. Câinii roşii sunt precum câinii puli, niciodată agresivi!

Fotbaliştii lui Dinamo au demonstrat încă o dată, deşi nu mai era cazul, că sunt prea proşti pentru a fi contemporani cu Liga Campionilor. O echipă care arată ca Dinamo nu va putea niciodată să înţeleagă fotbalul adevărat, să îl simtă, să îl joace. Dresorul Rednic şi-a pierdut îndemânarea, şi-a rătăcit autoritatea, nu mai găseşte nicăieri vreo dâră de inspiraţie. Nu mai are nici noroc. Pentru că norocul ţine întotdeauna cu cei puternici.

Toţi dinamoviştii încearcă să găsească explicaţia eşecului, caută scuze… Pentru ei, încă nu e clar că nu există aşa ceva! Dacă eşti echipă cu pedigree îţi hinghereşti adversarii, îi tăvăleşti, îi bagi în sperieţi, îi muşti. Nu aştepţi să câştigi campionatul prin penalizarea celorlaţi, nu câştigi puncte făcând presiuni la comisii, nu umbli cu arbitri de casă, nu îţi implori competitorii să se împiedice de liniile propriului careu sau să se dea la o parte. Trebuie să joci fotbal şi să nu faci cantonamente în cârciumi şi şedinte tehnice în discoteci. Dinamoviştii susţin că sunt o echipă blestemată. Stăm şi ne întrebăm: cine i-a blestemat? Iar răspunsul este cât se poate de simplu: s-au blestemat singuri! Prin propria existenţă, prin modul de gândire şi mai ales prin concepţia despre sport, în general şi prin felul în care tratează fotbalul, în particular. „Liga Campionilor – Interzisă câinilor” nu mai este doar un simplu banner afişat din răutate de suporterii Stelei. A devenit un mod de viaţă pentru dinamovişti. Şi probabil că nici chiar un accident nuclear nu va reuşi să îl schimbe vreodată. Pentru suporterii lui Dinamo dar şi pentru ceilalţi e limpede că Dinamo îşi merită soarta. Pentru că nu face nimic în acest sens, şi pentru că, de cele mai multe ori, norocul şi-l face omul şi cu mâna lui.

După eşecul trist din acest sezon Dinamo ar trebui să se retragă. Să tragă obloanele şi să închidă prăvălia. Au trecut mult prea mulţi ani de când se pregătesc de Liga Campionilor. Şi lumea a obosit să îi tot aştepte. Retragerea ar fi un bonus pentru fotbalişti. Le va fi mai uşor când oamenii îi vor întreba de ce s-au retras şi vor scăpa de durerea unei întrebări de genul: „de ce nu vă retrageţi?”. Retragerea ar fi un bonus şi pentru acţionari.Vor avea bani mai mulţi în cont şi îşi vor vedea liniştiţi de afaceri. De ce să continui să bagi bani într-o gaură neagră?

* Cainii Puli sunt o rasă cu părul format din şnururi lungi, care trăieşte în medie 12 ani. Au talie mică, cu o coadă stufoasă, extraordinară. Picioarele sunt foarte puternice, bine arcuite, asigurându-le un echilibru mai rar întâlnit între rasele de câini. Dispoziţia lor naturală este prietenoasă, dar asta nu înseamnă că renunţă la lătrat când sună cineva la uşă. Sunt, totuşi, retraşi cu străinii şi niciodată agresivi.

* articol publicat pe Corona Press – 4 iunie 2009 (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=3779)


Sictir, bagabontilor!

2 iunie 2009

HAI dinamo! HAI SICTIR!

Nu e mare lucru de scris dupa „succesul” memorabil al dinamovistilor. Un mesaj care circula pe net spune totul:

„Dinamo is trying to connect to Champions League… loading… please wait…this may take a few years… FATAL ERROR!… the connection with the competition was reset by unknown user Unirea… Please try again next year! Leave the applications! Good bye!”

Boanchis are dreptate: sictir, bagabontilor!


Manchester s-a dat cu Barca

1 iunie 2009

barcelonaNicio echipă câştigătoare de Liga Campionilor nu a reuşit până acum să îşi păstreze trofeul. Şi probabil că nu va reuşi vreodată pentru că fotbalul se reinventează în fiecare clipă. Mărturie stă Sir Alex Ferguson care e de-o viaţă la Manchester şi reuşeşte să se updateze şi să aibă rezultate cu englezii. Din păcate pentru el, aseară n-a reuşit să îşi stăpânească “diavolii” iar aceştia s-au rătăcit printre toreadorii spanioli.

Barcelona a fost mai euforică, dar mai sigură pe ea. A avut răbdare, a jucat deschis şi relaxat dar cu nerv fotbalistic. Le-a ascuns mingea englezilor, i-a iritat, i-a enervat, i-a scos din ghete, făcându-i în acelaşi timp să uite orice indicaţie tactică primită de la Sir Alex. Lucruri care aveau să le fie fatale în cele din urmă. Barcelona a fost cuminte şi a dat gol. Cu puţin noroc a scăpat de iureşul albilor şi i-a înţepat din nou. Apoi şi-a luat nasul la purtare, ca un copil care prinde curaj când simte că bicicleta nu mai tremură sub el.

Victoria Barcelonei a fost o consecinţă normală a unei atitudini superioare şi a unui fotbal care depăşeşte graniţele manualelor şi, în dese rânduri, limitele imaginaţiei. Dar a fost şi o consecinţă a aroganţei englezeşti. Oamenii lui Ferguson cunoşteau foarte bine Roma, terenul, împrejurimile, detaliile … Au mai fost acolo pentru meciurile cu fost echipă a lui Chivu şi nu au avut probleme în a se impune. S-au crezut superiori şi de data s-au concentrat probabil pe obiectivele turistice, pe femeile frumoase ale Italiei, pe autografe şi pe fotografii cu turişti veniţi din toate colţurile lumii să îi vadă la lucru. Fotbaliştii s-au plimbat prin oraş iar atracţia turistică a expediţiei lor a fost datul cu Barca. Dacă şi-ar fi încordat un pic muşchii şi pe teren am fi avut un cu totul alt meci. Visul lui Manchester a fost dărâmat iar ruinele visului englezesc se încadrează perfect în arhitectura Romei. Oricum, cu sau fără o evoluţie lăudabilă a lui United spectacolul a fost asigurat iar aşteptarea a meritat.

Lucescu a uimit lumea cu Şahtior şi va da examenul de licenţă cu Barcelona, in Super Cupa Europei. Românul are şansa să-şi demonstreze clasa (şi el dar şi jucătorii formaţiei ucrainiene) dar şi să îşi ia revanşa după înfrângerile şi eliminarea din grupele Champions League. Să sperăm că nu se va da şi el cu Barca, la fel cum a făcut Manchester aseară.

P.S. Nu vă uitaţi la dimensiunile textului, nu staţi să număraţi caracterele. Este mult prea puţin faţă de dimensiunile spectacolului fotbalistic pe care îl vedem în Champions League. Şi oricâte cuvinte am folosi, ar fi în zadar. Fotbalul suprem nu poate fi vorbit!

* articol publicat pe Corona Press – 28 mai (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=3644)


Părerea lu’ Silve: Drum bun, Lăcă…

25 mai 2009

Lăcătuş a făcut praf Steaua din postura de antrenor şi a plecat cu coada între picioare. Pentru că Dorinel Munteanu a scuipat mâna care l-a hrănit, Lăcă a mai primit o şansă. A fost adus înapoi în Ghencea (sau mai degrabă a venit de unul singur) ca un salvator al echipei. Şi Fiara şi-a făcut treaba! Chiar a salvat echipa!

Lăcătuş a smuls-o din chinurile prezenţelor europene, a scutit-o de deplasări pe marile stadioane ale lumii, i-a luat gândurile de la un trofeu insignifiant precum Cupa României şi i-a lichidat conturile cu titlul de campioană al sezonului în curs. Iar uşa europeană i-a fost trântită în nas chiar de cei cărora cu câţiva ani în urmă le spulbera visul unei semifinale. Marius şi cei douăzeci şi câţi or fi de purtători ilegali de legitimaţii de fotbalişti au înfipt Steaua în jumătatea clasamentului. Acolo unde echipa aceasta, recordmena absolută a prezenţelor româneşti în Champions League, nu a mai fost de vreo 30 de ani. Şi unde toţi chibiţii, toţi gâjâiţii, frustraţii şi antisteliştii îşi doresc să rămână. Lăcătuş a vindecat această echipă de orice rană fotbalistică.

A venit în Ghencea la fel de repede ca un echipaj SMURD şi-a plecat greu, ca un convoi funerar. A lăsat în urmă durere, tristeţe şi regrete eterne. Steliştii nu vor uita niciodată istoria pe care Lăcătuş a scris-o purtând tricoul cu numărul 7. Iar rănile provocate de armele antrenoristice ale Fiarei nu se mai vor vindeca vreodată. În numele celor care nu au avut şi nu vor avea niciodată Steaua la suflet, îi mulţumesc din inimă pentru prestaţia avută domnului antrenor Marius Lăcătuş. Şi îmi exprim regretul că a plecat mult prea rapid dintre stelişti. Ar fi trebuit lăsat să îşi desăvârşească opera.

Lăcă spune că are oferte din Turcia, că Dinu Vamă îl sună, că are de unde alege. Nu se plânge că va sta departe de gazon şi de marea sa dragoste. Dacă mai crede în calităţile sale de antrenor îl rugăm să şi le exerseze oriunde vrea el. Pe FIFAManager, pe Echipa sau Divizia Fantastică, pe Managerzone sau Play Station. Oriunde, numai la Braşov , NU! Nu vrem să jucăm ca Steaua, nu vrem să ne zbatem în anonimat, nu vrem să avem ca obiectiv salvarea de la retrogradare! Braşovul, ca echipă de fotbal, ar trebui să iasă din calculele lui Lăcătuş. A mai fost antrenor aici şi ne-am lămurit în privinţa sa. Am mai spus-o şi o voi susţine cu vehemenţă: Lăcătuş n-are stofă de antrenor iar CV-ul său imi stă mărturie.

Lăcătuş ar trebui să îşi vadă de vacanţă, de familie, de administrarea banilor câştigaţi ca jucător, poate de afaceri… Să îşi îndeplinească şi visele extrafotbalistice. Mulţumim pentru participare, drum bun!

P.S. Nu e mai puţin adevărat că munca lui Lăcătuş a fost sabotată de cel mai mare specialist în viaţă, evident în materie de fotbal, Gigi Becali. Şi de cei pe care i-a adus ca mari vedete la echipă. Între toţi neprihăniţii care au îmbrăcat tricoul Stelei în mandatul lui Lăcătuş, nu cred că se găsesc trei-patru fotbalişti adevăraţi. Aştept cu nerăbdare rezultatele antrenorului Gigi Becali cu acelaşi grup de încurcă-minge.

* articol publicat pe Corona Press – 19 mai 2009 (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=3424)


Drum bun, Laca…

18 mai 2009

 

lacatusGigi l-a adus pe Lacatus in Ghencea sa salveze Steaua. Fiara si-a facut treaba. A salvat echipa de la chinurile europene, de la grijile pentru titlul de campioana. A scapat-o de gandurile la Cupa… etc etc… A adus-o la jumatatea clasamentului, unde n-a mai fost de vreo 30 de ani. Si unde ar trebui sa ramana pentru ca ne-am saturat de toti infatuatii care gajaie numele Stelutzei.

Pentru modul in care te-ai prezentat alaturi de marea ta dragoste, pentru mariajul reusit pe care l-ati avut si pentru linistea instaurata in Ghencea, noi, toti antistelistii iti multumim. Ne pare sincer rau ca n-ai mai ramas! Poate ca ti-ai fi desavarsit capodopera.

Si daca mai crezi in calitatile tale de antrenor exerseaza-le in alta parte. Pe managerzone, pe echipa fantastica, pe play-station… unde vrei tu, numai la Brasov, NU! Nu vrem sa ajungem ca Steaua, nu vrem sa avem ca obiectiv evitarea retrogradarii… Ai mai fost la Brasov si ne-ai lamurit… Vezi-ti de vacanta, de familie… Drum bun!


Iluzioniştii fotbalului

6 mai 2009

poza_adiFotbalul românesc ar trebui luat la bolovani, precum au luat nişte frustraţi autocarul Stelei. Mai bine îl ucidem acum pentru a se scula din morţi mai târziu. Mai pur, mai curat, mai nevinovat. Şi, de ce nu, mai adevărat. DNA-ul a aruncat primul piatra. Cam târziu, dar a făcut-o. Nu este însă suficient. E nevoie de cineva care să declanşeze uraganul. Un uragan în urma căruia să nu mai rămână nicio urmă a iluzoriului nostru fotbal.

Când în Europa se face spectacol, se joacă fotbal adevărat, ai noştri fac circ. Un circ ieftin care a început de multă vreme şi a cărui reprezentaţie este interminabilă. Real şi Barcelona au oferit la finalul săptămânii trecute un fotbal din altă galaxie. La aceeaşi oră, Dinamo şi CFR Cluj avortau. Mulţi au încercat să compare El Clasico cu derbyul românesc dar asemănarea este imposbilă. Este o blasfemie să programezi un meci din România la aceeaşi oră cu derbyul spaniol dar să mai încerci să faci o astfel de comparaţie. Real – Barcelona ar trebui transformat într-un manual de fotbal. Fiecare capitol va avea ca titlu numele artiştilor din teren iar prefaţa şi postfaţa vor aparţine antrenorilor celor două echipe.

În continuare nu înţeleg logica programării meciurilor din campionatul nostru la concurenţă cu disputele europene. Gloria Buzău – Steaua suprapus o vreme cu Arsenal – Manchester din Champions League. Cine face astfel de programări ori e prost ori nu gândeşte. Aş vrea să văd un singur împătimit al fotbalului care să prefere mizeria neaoşă în dauna spectacolului. Am văzut aseară la Buzău nişte fotbalişti care mi-au provocat silă. Dacă de la cei ai Buzăului nu poţi avea pretenţii, te aştepţi totuşi ca o echipă care se vrea campioană şi se laudă cu cele mai mari performanţe româneşti în cupele europene să se ridice la măcar jumătate din ce arată Real, Barcelona, Manchester sau Arsenal, nişte obişnuite ale Ligii (acolo unde de altfel ţinem morţiş să ajungem). Pe dracu! La Buzău, dar şi la Galaţi, Constanţa sau Bistriţa s-a arătat la faţă un fotbal jegos, infect, corupt şi penal.

Trăim cu iluzia că ceea ce se vede în dreptunghiurile noastre verzi aduce a fotbal. Vedem însă un spectacol trist şi penibil oferit de nişte băieţi interesaţi mai degrabă de bani, femei, silicoane (a se citi ţâţe!), discoteci sau maşini decât de cum se face un sprint, cum se dă o centrare sau cum se bate o lovitură liberă. Când toate astea vor fi de domeniul trecutul şi când se va face cu adevărat curăţenie în fotbal abia atunci vom putea spera la fotbal. Viitorul acesta pare însă mult prea îndepărat de România. Aici avem alte treburi, nu ne ocupăm cu jocul. Ne ocupăm cu telefoane, cu valize cu bani, cu dus curve în camerele de hotel ale arbitrilor, cu dat bani la fluieraşi pentru a obţine un punct, cu făcut presiuni asupra comisiilor pentru a şterge un cartonaş sau pentru a reduce o eliminare.
Am trăit, trăim şi vom trăi în continuare cu speranţa. Şi cu iluzia fotbalului.

* publicat pe Corona Press – 6 mai 2009 (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=3161)


Cine te vrea…

4 mai 2009

… te cauta si dincolo de soare

Si sta langa tine dincolo de viata si de moarte

Si nu oboseste niciodata sa te iubeasca nespus


Jucătorii cu nume şi-au pierdut simţurile fotbalistice

23 aprilie 2009

surdu2Răzvan Lucescu a demonstrat la Braşov că este un antrenor impecabil. Cel puţin în ceea ce priveşte vestimentaţia. N-ai ce să îi reproşezi. E mereu în pas cu moda şi impresionează la fiecare apariţie. Poţi să pariezi că e decupat din prezentările lui Giorgio Armani. În schimb, cam lasă de dorit modul în care defilează din postura de antrenor. Părerea mea!

Băiatul lui tata duce pe umeri o povară prea grea. Nu e uşor să calci pe urmele tatălui deşi nu îţi lipsesc experienţa, ambiţia şi pregătirea în străinătate. Răzvan ne arată prin echipa pe care o are în subordine că are idei puţine şi fixe. Se screme pe sub Tâmpa de prea multă vreme să facă o formaţie redutabilă în adevăratul sens al expresiei. Chinurile facerii durează de prea mult timp, iar naşterea e extrem de complicată în ciuda faptului că Dinu Vamă este moaşa experimentată de care are nevoie.

Lucescu junior a fugit din capitală scârbit de mizeriile bucureştenilor şi a nimerit într-un lac de mediocritate montană. Borduriştii ştiu că deja îi pare rău că n-a ales Dinamo. A început să viseze la frumuseţile Banatului ba chiar la scaunul de selecţioner. Vrea să se urce pe cai mari, ca să aibă de unde să cadă. Cică e dezamăgit de atitudinea suporterilor (ce vrei Răzvane? nu mai avem orgasme multiple când batem la scor pe FC Snagov!), de faptul că investiţiile nu mai sunt la fel de puternice (deh, criza!) iar jucătorii săi sunt in imposibilitatea de a-şi dezvolta mentalitatea de învingători, de echipă mare. Înainte de a arunca vina pe jucători, antrenorul stegarilor ar trebui să nu uite că el este care i-a ales, în cea mai mare parte, el decide alcătuirea echipei. Nu poţi avea pretenţii de la jucători bezmetici ca Surdu (foto). Lui Romică i-ar sta mai bine la cârciuma cu acelaşi nume sau pe banca de rezerve. Pe care a lustruit-o cu succes atât la Cluj, cât mai ales în Ghencea. Cei care au scăpat de el se felicită şi dau bani la lăutari când văd cât de incompatibil este cu fotbalul. Nu poţi avea pretenţii de la jucători care şi-au pierdut simţurile fotbalistice şi trăiesc din amintiri. Cătălin Munteanu, Senin, Bogdan Nicolae, Măldărăşanu şi Ilyeş (pe alocuri) ilustrează perfect generaţia expirată. Din ei a rămas doar numele. Dragilor, suporterii adevăraţi nu vin la stadion ca la muzeu. Nu avem nevoie de exponate rare cu pretenţii exagerate. Demonstraţi-ne, dacă mai puteţi, că nu sunteti nişte împăiaţi. Altfel, veţi evolua doar în faţa unei mâini de superoptimişti. Restul suporterilor vor sta acasă şi nu vor mai citi nici măcar cronicile meciurilor. Li se va părea mult mai interesantă mica publicitate, pe care o veţi umple voi: „Jucători cu nume, pierdut simţuri fotbalistice. Găsitorului recompensă”!

***

DNA a început curăţenia în fotbalul românesc cu Penescu. Făinosul PIC a ajuns prostul proştilor în fotbalul românesc. A rămas fără bani, fără puncte şi mai e şi arestat! Probabil că a deranjat pe cine nu trebuia. Mircea Sandu strânge din buci ca o domnişoară şi nu vrea să cedeze nici în ruptul capului. Probabil că mai are de încasat nişte facturi pentru campionatul în curs. Un om care conduce o echipă falimentară şi coruptă ar trebui să îşi dea demisia. Iar exemplul său trebuie urmat de tot sistemul (greu de crezut că se va întâmpla una ca asta). Nu le doresc celor mânjiţi să calce pe urmele lui Becali, Penescu sau Corpodean. Le doresc doar mintea cea de pe urmă.

* publicat pe 23 aprilie 09, pe Corona Press (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=2875)


Steaua – o vară de neuitat și un sezon de aur – ‘56

8 aprilie 2009

 Zeci de mii de unguri au protestat în 56 impotriva guvernului pro-sovietic din Ungaria acelor vremuri. Revolutia maghiară avea să se desfășoare după revoluția pe care Steaua o declanșase în fotbalul românesc.

După doi ani de secetă, formația roș-albastră avea să câștige din nou campionatul. Era abia al patrulea din istorie, dar a fost poate cel mai frumos. 1956 a fost sezonul cel mai bun din decada de aur a Stelei. Tot atunci, ai nostri au fost invitati la celebrul turneu din Anglia, unde au jucat cele mai in voga formatii britanice din acea perioadă. Jocul s-a ridicat la inaltimea asteptarilor si rezultatele confirma: o victorie, 4-3 cu Luton Town (echipă pe care ai noștri o spulberaseră un an mai devreme, 5-1) două egaluri, 1-1 cu Arsenal si 3-3 cu Sheffield, dar și o înfrângere, 0-5 cu Wolverhampton. A fost o prestație pe măsură în primul turneu efectuat de o echipă românească în patria fotbalului.

Succesul din competiția internă a fost practic fără istoric. Steliștii s-au distrat cu adversarii și le-au administrat înfrângeri la scoruri umilitoare: un 4-0 cu marea rivală Dinamo, în fața a circa 80 de mii de oameni strânși pe „23 August”, ne scutește practic de orice comentarii (și un 4-3 pentru CCA in retur). Sunt totuși de adăugat și alte rezultate: 8-0 cu Dinamo Bacău, în deplasare, 5-1 cu Flamura Roșie Arad, 6-0 cu Energia Petroșani, în vreme ce Știința Timișoara și Progresul Oradea au încasat „doar” câte cinci. Mai adăugăm un 8-1 administrat Energiei Galați în Cupa României și avem imaginea completă a supremației militare.

CCA, cu Ilie Savu la timonă a terminat sezonul cu un avans de patru puncte în fața lui Dinamo. Inutil să mai spunem că golgheterul campionatului a fost tot un stelist – Alecsandrescu, cu 18 goluri.

Istoria Stelei dar și a fotbalului românesc se leagă practic de acel sezon. Echipa națională se confunda cu formația militară. Nu mai puțin de 11 jucători ai Stelei au evoluat sub tricolor în meciul cu Iugoslavia de la Belgrad (1-0 pentru noi, gol reușit de Cacoveanu). Sârbii aveau să joace finala Jocurilor Olimpice în acel an. Voinescu, Toma, Zavoda, Apolzan, Alecsandrescu și Tătaru au fost numele cele mai rostite de suporterii steliști. Între ei, în doar trei meciuri ale acelei ediții de campionat a apărut Bukossy. Un jucător care nu spunea mare lucru la acea vreme dar care, mai târziu, avea să îl descopere  pe cel în fața căruia trebuie să ne scoatem pălăria: Regele Hagi. Bukossy a jucat peste o sută de meciuri la Steaua, până în 1958.

Steaua a ratat în acel an Cupa României dar și-a asigurat locul în analele fotbalului și în inimile suporterilor.

 Linia de clasament din 1956:

 1. CCA București 24 15 3 6 64-28 33p

  • 2. Dinamo București 24 13 3 8 48-34 29 p

 Lotul de jucători:  Voinescu, Toma – Zavoda II, Apolzan, V. Dumitrescu, Ivănescu – Onisie, Bone, Rădulescu, Bibere, Staicu – Alecsandrescu, Cacoveanu, Constatin, Tătaru I, Zavoda I, Moldovan, Nertea, Bukossy, Marin, Ghibea, Dragomirescu.

Antrenor Ilie Savu, Consilier tehnic Ștefan Dobay.

 Se intampla in 1956

  • – pentru prima dată în istorie Jocurile Olimpice de Vară se desfășurau pe un alt continent, Australia – românii au luat 3 medalii de aur la caiac-canoe (din 4 posibile). Leon Rotman a urcat de 2 ori pe prima treaptă a podiumului în această probă, iar Nicolae Linca lua primul titlu la box.
  • – URSS a restituit României câteva piese din tezaur: „Cloşca cu puii de aur”
  • – Elvis Presley înregistrează Heartbreak Hotel și are loc premiera primului său film, Love me tender, la New York
  • – S-au născut Bjorn Borg și Martina Navratilova
  • – are loc revoluția maghiară

* publicat in numarul din aprilie al revistei Steaua (FCSB)


Cine a arestat fotbalul?

8 aprilie 2009

gigi-arestatFotbalul românesc a fost arestat la sfârşitul săptămânii trecute. Meciurile etapei cu numarul 22 au trecut pe ultimul plan. Au fost mai importanţi mascaţii care l-au săltat pe Gigi Becali, gorilele care îl apără, imbecilii care i-au furat/returnat limuzina, procurorii şi avocaţii cazului, familia acuzatului, duhovnicul, ziariştii, comentatorii şi toţi analisto-specialiştii care şi-au dat cu părerea cu privire la locul în care îşi va petrece finanţatorul Stelei sărbătorile pascale.

În campionatul nostru este mai importantă arestarea unui patron decât fotbalul propriu-zis (desigur ca nu neglijăm efectele pe care retinerea sa le-ar putea avea asupra echipei de fotbal pe care o finanţează). Contează mai puţin spectacolul din teren, exprimarea fotbalistică, pasele, şuturile, driblingurile, golurile şi rezultatele. Activităţile lui Becali în celulă sunt cap de afiş în toate ziarele. Campioana câştigă la scor de neprezentare şi Uhrin este demis dar este mai interesant faptul că lui Gigi nu îi place marmelada şi cere de acasă un kil de caş. E mai mişto să te întrebi daca nea Gigi câştigă la table cu colegii de arest şi să combaţi pe tema dimensiunilor celulei decât să discuţi despre ofsaiduri sau faulturi grosolane. Nu contează la câţi paşi a fost pus zidul, contează câţi paşi poate să facă omul zilei într-o încăpere 2 pe 2. Un derby între Dinamo şi Rapid păleşte în faţa unui duel barbugistic derulat în arestul Direcţiei de Cercetări Penale. Gigi a făcut zarurile, dar procurorii au dat 29! Dom’le ce mână au ăştia!

Oricum, pierderea nu e prea mare. La cum se joacă de obicei în campionatul nostru, este lesne de înţeles că infractorii, fie ei găinari de duzină sau patroni cu notorietate, sunt mai de actualitate decât jocul de fotbal. Aştept cu interes momentul în care fotbaliştii vor evada din mediocritatea în care continuă să se zbată.

***

Fără nicio legătură cu arestarea lui Gigi Becali… Dinu Vamă ar trebui să lase Braşovul în pace. E un şmecher de Bucureşti aciuit pe lângă o echipă care visează la performanţă. O fi având meritele lui în aducerea lui Răzvan Lucescu şi a unor jucători dar are un mare merit şi în batjocura la care sunt supuşi suporterii stegarilor. Cei care trec peste preţul destul de piperat al biletelor se izbesc de calculator (nu mai vindem bilete pentru că s-a blocat calculatorul!) şi de prostia jandarmilor. Se aleg cu o mână în piept şi cu timpanele zgâriate de strigătele oamenilor cu cască şi pulan: „staţi cuminţi că altfel nu mai intră nimeni!”. Şi mai au şi obstacolul turnicheţilor: cică după modelul european… sunt deschise doar câte două puncte de acces. Nu ştiu dacă pe vreun alt stadion din lume se mai găseşte un astfel de sistem: la fiecare intrare stă un jandarm care învârte poarta!!! Oare poate citi şi codul de bare?

În numele suporterilor braşoveni îi solicităm domnului Dinu Vamă Gheorghe să se angajeze cu jumătate de normă la Jadarmeria Română şi să se prezinte la meciurile de acasă ale FC-ului. Sa vină să învârtă turnicheţii! Şi să îşi adune flegmele şi înjurăturile pe care le merită. Mulţumim pentru colaborare.

 (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=2554)


Limbaj bâtă

3 aprilie 2009

gramatica2Limbajul bata-l vina: Se trezeste unul de dimineata din cauza unor zgomote ciudate – se crapa de ziua. O cauta pe nevasta-sa in pat si n-o gaseste – o furase somnul. Se duce la baie si se uita in oglinda, dar oglinda se face tandari – aruncase o privire. Pleaca la serviciu si pe drum vede doua tipuri de oameni: unii care scadeau in inaltime (pe aia ii rodeau pantofii) si altii care dispareau pur si simplu (pe aia ii fura peisajul). Ajunge la serviciu si isi vede toti colegii lipiti de tavan – purtau discutii la nivel inalt. La un moment dat se dezlipesc si cad toti de-odata – cazusera de comun acord. Se enerveaza si pleaca de la serviciu. Pe drum, il vede pe unul lipit de asfalt si vreo doi care trageau de el sa-l dezlipeasca – era sarac lipit pamantului…

 

* proprietatea intelectuala asupra acestui text nu imi apartine. Limbajul bata a fost imprumutat de undeva dintr-un mail…


Ploua

3 aprilie 2009

plouaPloua! Ploua marunt.

Sunt cu fruntea lipita de fereastra dormitorului iar gandurile imi zboara…de la un lucru la altul, fara noima. Am privirea fixata in balta din fata blocului si incerc sa numar stropii care ineaca asfaltul. Nu reusesc pentru ca nu ma pot concentra. Mii de imagini imi trec prin fata ochilor. Insa numai una rezista. E atat de profunda incat nu o pot inlatura. Imi pun mina pe fata. Ma frec la ochi. Vreau sa o alung. Sa nu o mai vad, sa nu mi-o mai pot inchipui niciodata! Ma apasa atit de puternic pe ochi incat incep sa vad stelute. Zeci, sute, poate chiar mii… stelute verzi, roz, galbene… Una ma izbeste cu putere drept in moalele capului… Hm… e creata… e steaua mea. Este steaua la care visez. E steaua pe care am admirat-o si pe care continui sa o admir chiar daca ea crede ca a cazut deja de pe cerul sufletului meu. E inca acolo si acolo va ramane vesnic.

Strazile sunt aproape pustii. Cateva umbre se pot deslusi in lungul trotuarului. Se vad doar picioare si jumatati de trupuri. Restul corpurilor as putea doar sa mi le inchipui… Sunt ascunse sub umbrele. Rosii, albastre, negre… A, uite si una galbena…  Daca as putea sa gasesc o umbrela care sa ma proteje de toate gandurile negre care imi tulbura existenta ar fi perfect. Astept insa sa apara o astfel de inventie. Chiar imi doresc. Ar fi simplu. Cand te simti incercuit, incarcat, apasat… atacat de ganduri sa poti deschide umbrela. Tac! Si gata! Totul e deja trecut. Mda…

Ploua! Vreau sa simt picaturi reci pe frunte, vreau ca sagetutele de apa sa imi brazde obrajii, sa imi strapunga ochii. Vreau sa hoinaresc, sa umblu pe strazi pustii, sa nu ma intalnesc cu nimeni. Sa nu imi pese de nimeni si de nimic.

O iau la picior. Parcul este si el pustiu. Se aud doar cateva latraturi. Aleile sunt reci si neprimitoare. Copaci tristi, fara frunze, imi vegheaza fiecare pas. Natura e moarta. Nu e frig dar tremur. Tremur de nervi, tremur de ciuda, tremur de tristete si de singuratate. Am mainile inghetate, dar le pot face căuș.  Astept sa plouă, sa am apa în maini. Numar secundele pana cand imi pot da pe fata apa de ploaie. Apa de ploaie!

Asta a fost… Mi-ajunge… Ma intorc!

Ma intorc la fereastra dormitorului meu… imi lipesc fruntea de geam. Gandurile imi zboara…

Privesc cum ploua. Ploua! Ploua marunt! In sufletul meu e furtuna!

 

 

 * februarie 2008


Tricolori, nu păcăliţi fotbalul!

1 aprilie 2009

1-aprilieNaţionala României nu stă în Mutu şi Chivu. Naţionala României stă în genunchi. Tricolorii sunt căzuţi de cand a început această campanie de calificare şi ar cam fi cazul să se ridice. Prima ocazie o au în această seară. Austria nu reprezintă o forţă în fotbalul mondial, nu este o echipă de nebătut. La fel ca Lituania, şi-a depăşit deja limitele în actualele preliminarii.

Este rândul nostru să ne autodepăşim, să demonstrăm că încă se mai poate. Băieţii aceştia, aleşi pe sprânceană de Piţurcă, au şansa să ne arate că sunt fotbalişti, că ştiu pentru ce au fost chemaţi la naţională şi trimişi pe teren. Nu trebuie să facă mare lucru. Trebuie să câştige. Să joace cât de prost pot ei, dar să câştige. Să ne păcălească, să ne facă să credem în continuare în ei, să visăm. Şi să începem să simţim mirosul Africii.

Piţurcă are coşmaruri cu Austria. Şi-a încheiat cariera la naţională în 87, la Viena, într-un 0-0 care ne-a anulat biletele pentru Euro 88. Acum stă să cadă de pe scaunul de selecţioner dacă echipa pe care o conduce nu câştigă. Ar fi prea urât ca istoria să se repete pentru el.

Atmosfera în sânul echipei naţionale nu este tocmai fericită. Eşecul de la Constanţa a adâncit supărările şi frustrările jucătorilor, a ridicat tensiunea la maxim. Austria poate fi medicamentul potrivit pentru o naţională muribundă. Nu ne putem baza pe Chivu şi, mai nou, nici pe Mutu. Liderul generaţiei aşteptate are probleme la genunchi şi stafful federal a anunţat că nu va juca deseară. Încă trăim cu speranţa că este o păcăleală de 1 aprilie şi că Mutu va da tonul renaşterii. Nu trebuie să căutăm scuze de genul „ne-au lipsit jucătorii de bază”. De asta e echipă naţională, să avem de unde alege. Austriecii au şi ei problemele lor, de care noi putem profita. Au schimbat de curând antrenorul şi le lipsesc nouă jucători. Nouă jucători! Asta nu înseamnă că vom avea în teren, ca adversari, doar doi fotbalişti. Nu trebuie însă să ne culcăm pe-o ureche. Cei care îi înlocuiesc vor trage cu dinţii să arate că merită să poarte tricoul naţionalei lor. Ghinionul lor poate însemna norocul nostru. Să nu uităm că norocul şi-l face omul şi cu mâna lui…

România: Lobonţ – Contra, Goian, Tamaş, Raţ – Cociş, Rădoi, Cr Tănase – G. Bucur, Marica, Nicoliţă.
Austria: Gspurning – Schiemer, Prodl, Pogatetz, Fuchs – Holzl, Saumel, Scharner, Korkmaz – Maierhofer, Hoffer.

(http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=2385)


Piţurcă e înnebunit după pilaf sârbesc şi şniţel vienez

31 martie 2009

snitel„Cei care l-au aşteptat acum pe Piţurcă să îl atace nu au calitate. Ar fi trebuit să dea în el când ne-am calificat la Europene”, spune Porumboiu. Fostul fluieraş bate câmpii. Piţurcă a fost hulit dintotdeauna de cei care nu au văzut şi nici nu vor vedea vreodată în el un mare antrenor. „Satana” a fost atacată de când a calificat naţionala de tineret la un turneu final şi a avut ca palmares doar un golaveraj satisfăcător: echipa n-a luat multe şi a pierdut toate meciurile.

Să nu uităm că naţionala condusă de Piţurcă n-a avut o calificare en-fanfare la Euro. S-a chinuit cu albanezii, cu bulgarii şi a bătut Olanda din ofsaid. Am avut noroc cu arbitrii şi cu echipele de desculţi care n-au cârâit în faţa noastră. Pentru că n-au avut potenţial. Am bătut amical Spania chiar la ei acasă dar ibericii sunt campioni europeni. Noi suntem campioni la bambilici. Şi avem şanse mari să luăm titlul suprem la barbut, la poker şi la cine mai ştie ce jocuri de noroc i-au întunecat minţile lui Piţurcă. Selecţionerul este mai preocupat de cum să trişeze la casino decât să îi explice lui Dorel că la echipa naţională nu este ca în reclame. Mai grav este că bezna i-a cuprins şi pe oficialii federaţiei. Se arată cu degetul unul pe celălalt şi dau din umeri. Nu au nicio soluţie viabilă dacă îl tămâiază pe Piţi. Plus că vor fi nevoiţi să spargă seiful FRF în două rânduri: să îi umple contul lui Piţurcă şi să plătească un antrenor adevărat. Nu cred însă că antrenorul României va aştepta să fie dat afară. Cu puţin noroc va câştiga mâine seară. Orgolios şi înfumurat ne va trânti în nas demisia. Aşa să îl ajute Dumnezeu!

Nu am calitate, aşa cum spune Porumboiu. Nu pot să îi înghit fumurile lui Piţurcă şi nu vreau să îl mai văd în preajma echipei naţionale. Cu el pe bancă, naţionala nu ne-a oferit nicio bucurie în afară de cea a calificării de anul trecut. Ne-am fi dorit să plângem de bucurie, să ieşim în stradă în miez de noapte, să cântăm cocoţaţi pe capotele maşinilor, să ne îmbrăţişăm cu necunoscuţii şi să strigăm din toţi rărunchii: „România”! Nu cred că Piţurcă este omul capabil să priceapă sentimentele, trăirile oamenilor simpli. Fotbalul se număra printre puţinele, dacă nu era chiar ultima lor bucurie. Le-a răpit-o iubitorilor fotbalului şi nu va putea sa le-o redea. O victorie în Austria e ca o frecţie galenică pentru un muribund.

Înclin să cred că Piţurcă ar mai putea fi însă util echipei naţionale. Ca bucătar! Este printre puţinii care ştie cum să le satisfacă sucurile gastrice tricolorilor. Le-a pregătit de-a lungul vremii mămăligă bulgărească, le-a oferit spaghetti, ficăţei lyonezi şi foie gras, ciuperci cu ceapă şi pilaf sârbesc. Mă întreb dacă miercurea se mănâncă şniţel vienez sau Mutu şi compania au comandat deja sarmale.

* publicat pe 31 martie, pe Corona Press (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=2351)


Ma enerveaza

26 martie 2009

nervi_cranieniConvorbirile telefonice in care imi aud ecoul (chiar nu pot rezolva baietii destepti problema asta?)

Filmul lu Gica Preda – Ingerul Necesar …

OTV

Prostia si nesimtirea – cei in cauza stiu de ce (sau cel putin asa sper)

Meebo – pentru ca nu pot face toate lucrurile pe care le fac pe messenger

Femeile fara sani si damele de companie

Curvele de pe Magheru

Hartia igienica aspra (mai ales cea de culoare roz)

Toaletele de la etajul 5, cladirea Curierul National

Repartitoarele de caldura

Dacia Logan

Sapaturile / asfaltarile de pe soselele Romaniei

Stadionul Dinamo

Autogara Militari

Politicienii Gigi Becali, Dan Voiculescu si Marian petre Milut

DN1 (Bucuresti – Romanesti) si soseaua de centura a Ploiestiului

Marea majoritate a ungurilor (da includ aici si unguroaicele cu … „miere in bucatarie”!)

Echipa de fotbal Forex (defuncta !)

Oamenii disperati care considera ca schimbatul metroului e un concurs de dat din coate si care sunt in stare sa se urce sau sa coboare fara sa se deschida usile…

Tramvaiul 34

Trenurile care circula pe ruta Bucuresti Brasov si retur. Sau invers.

Soferii de microbuze de pe acelasi traseu

Pietrele din mare (mai ales cele de la Mangalia, in vecinatatea Hotelului Paradiso)

Gandacii de bucatarie

Mucegaiul

Taximetristii din gari

Desfiintarea taxei de acces in gara de nord (idiotilor !)

DVD-ul Hyunday care citeste numai ce discuri vrea (Hyunday !?)

Telenovelele romanesti

Nicoleta Luciu si Mama Natura

Ca nu stiu sa inot !

Aproape toti oamenii care tin cu Steaua (doar pentru ca tin cu steaua)

Sporturile extreme

Drogurile si consumatorii (voi chiar nu aveti altceva mai bun de facut ?)

Tensiunea creata de persoane care intra foarte usor in panica si au senzatia ca sunt buricul pamantului (da, nu se mai fabrica distonocalmul, dar mai sunt si alte leacuri)

Baietii de bani gata (la munca tu-va-n spanac!)

Manelele

Emisiunile Nora pentru mama, Curat Murdar, Iarta-ma, Din Dragoste, Teste de fidelitate (si cred ca mai sunt dar nu fac eforturi sa mi le amintesc)

Tinerii/tinerele care se casatoresc cu persoane mult mai in varsta

Restaurantele care livreaza mancare si iti dau timp de asteptare mai mare de o ora (mi-e foame, nene bucatarule! daca vroiam sa astept pentru mancare mai mult ma apucam eu de gatit !)

Ion Cristoiu, Mihai Gadea, Radu Tudor, Valentin Stan si Gabi Firea (asta e o categorie..)

Dica si Radoi

Berea la cutie si cea la 0,33

Aparatele de ras de unica folosinta

Semintele Nutline si Penelopa – nu te poti opri din clantanit… pana la ultima!

Scooter Maria

Termenele limita primite pentru lucruri lipsite de importanta

Inundatiile

Conditiile care trebuiesc indeplinite pentru obtinerea unui credit si functionarii bancari

Piesele din playstul Romantic FM pe care nu le pot recunoaste sau gasi pe net

Politistii care sunt trimisi sa dirijeze traficul in intersectiile importante ale Capitalei (si nu numai. Ce, ai’ din teritoriu sunt mai breji ?)

Discurile care nu pot fi piratate

Ca nu mi-am cumparat masa de calcat

Concursurile de razuit taloane

Campania Nu da spaga!

Premiile mari de la Loteria Romana

Homosexualii, lesbienele, pedofilii si violatorii

Mancarurile de legume

Ziarul Contra-atac

Adriana Bahmuteanu

** lista ramane deschisa

** asta nu e un clasament; e doar o lista


„Cu un Lazăr nu se face performanţă”

24 martie 2009

lazarÎntr-un fotbal care duhneşte, gestul rapidistului Lazăr a venit ca un odorizant. Suntem sătui de teatru, de căderi demne de cascadorii râsului, de circul ieftin pe care îl fac băieţii cu mingea dar şi de impresia artistică jalnică lăsată, de cele mai multe ori, de cei cărora li se spune cavaleri ai fluierului. Lazăr a început curăţenia de primăvară în Giuleşti, iar gestul său ar trebui urmat de toţi cei care se intitulează fotbalişti în campionatul nostru.

Rapidistul şi-a adus aminte de spiritul de fair-play şi a refuzat un penalty pentru care alţii ar fi dat bani grei să îl obţină. Şi l-a salvat în acelaşi timp pe Crăciunescu junior de ocara presei. N-o mai spun p’aia cu spiritul Rapidului pentru că o ştie toată lumea. Lazăr a demonstrat că este printre puţinii, dacă nu chiar singurul căruia chiar îi pasă de fotbal. A crescut şi a învăţat „joaca” în Regie, printre studenţi. Acolo unde contau mai puţin banii, unde primele constau în mese la cantină, în parfumuri, paltoane sau casetofoane. Acolo unde era mai important să arăţi că ştii cu mingea decât să preferi să cazi aşteptând pomana arbitrului.

Din păcate fotbalul românesc este plin de indivizi care reprezintă întocmai opusul lui Lazăr. Un singur exemplu: Lovin. N-aş vrea să îi neg calităţile fotbalistice, dar ne-a rămas întipărită pe retină imaginea sa din urmă cu un an, când sărbătorea victoria prin procedeul brichetei. Cu mânuţa bandajată, îl înghiontea pe Deaconu şi mai avea un pic până să sufle el în fluierul arbitrului. Gestul lui Lazăr, petrecut pe acelaşi stadion, ar trebui să îl facă să îi fie ruşine. Să bage capul în pământ şi să lase fotbalul pentru cei care ştiu să îl joace cu adevărat. I-ar sta mai bine la tricotat sau la emisiunile televizate de făcut curăţenie. Pentru că este deja celebru, îl rog să se retragă şi în fiecare martie să sărbătorească, alături de fumătorii din blocul lui, Ziua Brichetei.

***
Steaua n-a reuşit să facă mare lucru nici în deplasarea de la Piteşti. E drept că a pierdut două puncte cu largul concurs al portarului Zapata dar nu cred că merita să câştige. Însă nici adversarii. Zapata nu trebuie să fie ţapul ispăşitor pentru o situaţie în care roş-albaştrii nu au mai fost de 28 de ani! Conducerea a luat jucători de la mica publicitate şi a rotit antrenorii pe banca tehnică, dar degeaba. Lăcătuş vrea dar nu poate. E ambiţia lui să aibă în Ghencea aceleaşi performaţe pe care le-a avut ca jucător dar nu va reuşi niciodată. Cel puţin din două motive. Unul e Gigi, care face ce vrea, când vrea, cu cine vrea, că doar Ghencea e tarlaua lui. Al doilea e chiar Lăcătuş. N-are stofă de mare antrenor şi a demonstrat-o din plin la echipele pe care le-a mai antrenat. Braşovul, Ceahlăul şi UTA sunt doar câteva dintre formaţiile care jucau exact cum o face Steaua acum. Iar Marius n-a făcut mulţi purici pe bancă.
De altfel, Lăcătuş se încadrează perfect în galeria marilor jucători români care nu sunt antrenori: Hagi şi Balint sunt alte două nume care confirmă că talentul de jucător nu are nicio legătură cu antrenoratul.

P.S. Nu pot să îl sufăr pe Piţurcă şi nu voi înţelege vreodată, indiferent câte explicaţii ar încerca să dea, de ce Lazăr nu a avut loc în lotul naţionalei pentru dubla cu Serbia şi Austria. Rapidistul poate juca în orice echipă, recomandat fiind doar de CALITĂŢILE SALE FOTBALISTICE.

* publicat pe 24 martie pe CoronaPress (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=2204)


Unelte ‹ Dragos Silvestru — WordPress

23 martie 2009

Unelte ‹ Dragos Silvestru — WordPress.


Trenul spre nicaieri

23 martie 2009

tren1Ma simt ca un tren! E greu de explicat, dar asa mi se pare. Ca sunt un tren. Nu stiu daca sunt un tren bun, calitativ sau sunt un amarit de marfar, caruia nu ii pasa cine ce a incarcat in el.

Un tren ce isi vede doar de mersul lui si spera sa ajunga la destinatie fara ca drumul sa ii fie perturbat de te miri ce…

Am plecat din gara de ani si inca nu stiu incotro ma indrept, daca si cand voi ajunge. Am trecut prin diverse gari, in unele am oprit, in altele nu.

Sunt un tren care nu respecta vreun grafic, care nu pune si nu ridica bariere. Nu ia in seama semafoarele, nu ii pasa ca e verde, galben sau rosu. Nu ii pasa ca din cand in cand cineva schimba macazul si o ia la stanga desi i-ar fi placut sa vireze brusc dreapta. Am senzatia ca ma invart in cerc, ca linia este una pe care am mai strabatut-o… Parca trec prin aceleasi locuri, doar ca, la bifurcatii, o data virez stanga, o data dreapta. Fara a nimeri vreodata virajul potrivit.

De ce a fost ales trenul acesta sa faca aceasta calatorie? Habar nu am dar sunt convins ca ar fi mai bine sa nu caut raspunsuri.

Sau poate ca sunt un trenulet electric. Un trenulet electric pe care un sarman copilas si-l doreste nespus dar nu il poate avea. Fie ca e prea scump si parintii nu si-l pot permite, fie ca e mult prea ieftin si parintilor li se pare ca e o banalitate, un lucru neinsemnat pentru care nu merita efortul. Sta in vitrina unui supermarket si se invarte in aceeasi directie, cu regularitate, trece prin puncte fixe la intervale de timp stabilite. Doar ca, in ciuda interesului manifestat in jurul sau de copii si de adulti nu are sansa de a schimba marmura rece cu covorasul persan din dormitor.

Poate sunt un tren vechi, cu aburi, caruia nu mai are cine sa ii bage carbuni. Un tren care merge din inertie, care scartaie din toate incheieturile si nu face decat zgomot. Tren cu aceeasi destinatie necunoscuta.

Sunt indiferent. Oricum cert nu este decat un lucru. Ca sunt un tren fara locomotiva. Asa imi pare. Un tren fara directie, fara sens, fara scop, fara intarziere. Un tren care nu ajunge niciodata la destinatie.

Alo, gara? Stiti cumva la ce ora trece trenul spre nicaieri?… Va rugam feriti linia…!!!

** primavara lui 2008.


Title number five!

18 martie 2009

„Dum-dum-dum-dumdy-doo-wah
Ooh-yay-yay-yay-yeah
Oh-oh-oh-oh-wah
Only the lonely

Only the lonely
Know the way I feel tonight
Only the lonely
Know this feelin aint right

There goes my baby
There goes my heart
They’re gone forever
So far apart…”

Cei mai parguiti dintre noi isi amintesc si fredoneaza cu placere cantecul lui Roy Orbison. „Only the lonely” spargea topurile in ’60. Asa si? Ce legatura are piesa asta cu fotbalul, o sa va intrebati? Niciuna. Are doar cu anul in care a fost lansata pe piata – 1960.

1960. Un an in care s-au intamplat destule evenimente demne de tinut minte. Nu vrem sa ne mai amintim de razboaie pentru ca atunci Statele Unite trimiteau cateva mii de soldati in Vietnam. Dar apropo de armata, precizam ca ’60 este anul in care Elvis se intorcea acasa dupa doi ani de militarie in Germania. Apropo de sport, Roma a fost in acel an gazda Jocurilor Olimpice, editia a 17-a. O editie care nu poate fi data uitarii pentru ca romanii au luat zece medalii. O editie in care „la grande bionda” Iolanda Balas castiga titlul olimpic la sarituri, umilindu-si adversarii (14 cm distanta fata de a doua clasata spune totul).

Bine, bine? Si fotbalul?… Este anul in care s-a organizat primul Campionat European de fotbal. Sub denumirea oficiala de Cupa Natiunilor Unite sau, neoficial, Cupa Henry-Delaunay. Uniunea Sovietica si Iugoslavia au jucat finala: 2-1 pentru sovietici. Si ca sa combinam din nou fotbalul cu muzica, fara nicio legatura cu Mambo, Steaua a castigat in acel an „Title number five!”

Si ce titlu, dupa doi ani de seceta! Armata s-a luptat din greu cu provincia… iar Stalin a fost invins! Armata, adica Steaua, CCA pe atunci a devenit campioana cu un avans de 7 puncte in fata formatiei Steagu’ Rosu din Orasul Stalin, actuala FC Brasov. Pe trei a terminat Petrolul Ploiesti, in vreme ce marea rivala Dinamo se zvarcolea la jumatatea clasamentului iar Rapidul… Rapidul se ducea in B! Cireasa pe tort a pus-o Gheorghe Constantin care a inscris mare parte din cele 52 de goluri ale echipei si a primit titlul de golgheter.

Cu titlul din 60 si cu cel care avea sa urmeze un an mai tarziu Steaua incheia un deceniu de aur. O perioada care i-a adus sub lumina reflectoarelor pe Voinescu si Toma, pe fratii Zavoda sau pe mai sus amintitul Constantin, care avea sa fie golgheterul campionatului mai multe editii la rand („Profesorul” a jucat 15 ani in tricoul ros-albastru).

Am fost campioni in 60 dar nu am putut juca in Cupa Campionilor din pricina boicotului echipelor apartinand tarilor din blocul sovietic. Ne-am duelat insa amical cu marea echipa a Interului din Milano. Formatia celebrului Helenio Hererra ne-a batut pe terenul ei cu 3-1 dar ne-am luat revansa la Bucuresti. Cu Buffon în poartă, cu legende ca Facchetti, Picchi, Guarneri, Corso, Angelillo sau Firmani, italienii s-au recunoscut invinsi si au vrut sa il ia pe Constantin cu ei. Nu le-a iesit.

* material publicat in numarul din martie al revistei Steaua (FCSB)


Istoria se repetă…

18 martie 2009

1951.

Anul în care în Europa se revenea la pace după încheierea celui de-al doilea război mondial prin semnarea tratatului de la Paris.

Anul în care începea în România cea mai amplă acțiune de deportare (zeci de mii de oameni au fost scoși din casele lor și duși cu forța în Bărăgan).

Anul în care americanii vedeau „Un tramvai numit dorință”, ecranizarea piesei celebrului dramaturg Tennessee Williams (a câștigat Premiul Pulitzer pentru această dramă).

Anul în care fotbalul conta poate mai puțin. Anul în care Steaua avea să câștige primul titlul din istorie și să realizeze primul event (prima Cupă a României a fost câștigată în ’49).

 

1951 este anul în care Steaua, pe atunci purtând denumirea CCA (Casa Centrală a Armatei), a tras prima palmă serioasă marii rivale, Dinamo. Unul dintre oamenii care au pus bazele echipei, locotenentul Gheorghe Popescu I avea să își desăvârșească opera. Formația pe care el o antrena și din care făceau parte celebrii portari Ion Voinescu și Costică Toma, Ion Alexandrescu, Alexandru Apolzan (jucătorul care a fost căpitanul echipei vreme de 12 ani, din 49 până în 61), Gheorghe Constantin (zis „Profesorul”), Onisie sau Zavoda, a fost încoronată pentru prima oară campioană chiar dacă a avut același număr de puncte cu Dinamo. Ai noștri au fost mai buni la golaveraj. Acesta era stabilit prin împărțirea numărului de goluri marcate la numărul de goluri primite. Steaua cu, 32 de puncte, a avut golaverajul 2.26, iar Dinamo, cu acelasi numar de puncte, golaveraj 1,79. Poate că de aici pornește frustrarea dinamoviștilor – au susținut că sunt mai buni și au argumentat prin linia de clasament: 14 victorii, cu una mai mult față de Steaua.

 

Jucătorii de atunci au format prima echipă de aur a Stelei. Pe scheletul campioanei s-a construit de cele mai multe ori și echipa națională din acele vremuri.

 

1951 este anul în care avea să înceapă decada de aur a formației militare. Vreme de zece ani echipa de aur avea să câștige nu mai puțin de nouă trofee în competițiile interne – șase titluri de campioană și trei cupe ale României.

 

Că istoria se repetă o știe toată lumea. Din ’51 încoace, pentru noi, stelistii, asta s-a întâmplat de 23 de ori… Și, cu siguranță, numărătoarea nu se va opri aici…

 

* material publicat in numarul din februarie al revistei Steaua (FCSB)


Mesaj pentru Lăcătuş

18 martie 2009

 

– Alo, Marius?

– Lăsați un mesaj după semnalul sonor…

– Sunt Stelian şi sunt bolnav de stelism. Am sindromul numărului 7. M-am îmbolnăvit în 86 la Sevilla și mi s-a spus că nu mă voi vindeca niciodată. Nu există leac pentru asta.  

Ai venit în Ghencea când aveai 19 ani și ne-ai impresionat prin cursele tale la capătul cărora ucideai, fără milă, portarii. Cu tine în echipă, aveam avantaj încă înainte de a ieși de la vestiare. Știai cum să îți încurajezi coechipierii. Și mai ales cum să îți bagi adversarii în sperieți. Ai măturat cu ei pe jos, le-ai împleticit picioarele, le-ai „rupt” coloana, le-ai învinețit tibiile, le-ai împărțit pumni, i-ai ciupit, i-ai scuipat… Ai păcălit arbitrii prin căderile tale spectaculoase. Ai făcut tot ce ți-a stat în putință pentru ca Steaua să câștige. Sunt convins că ți-ai fi dat și viața pe teren pentru echipă. Sacrificiile pe care tu le-ai făcut ar trebui povestite nepoților nepoților noștri. Ești o lecție care ar trebui învățată la orele de educație fizică, ești un model despre care fiecare antrenor ar trebui să le vorbească celor din vestiarul său.

Ai fost adus ca să ne împaci pe noi, suporterii, cu finanțatorul echipei, după despărțirea mai puțin amicală de Hagi. Pentru noi și nici pentru tine nu a contat conjunctura. Ne-am văzut, și unii și alții, visul cu ochii. Legenda Stelei se întorcea acolo unde a făcut istorie pentru a scrie o nouă filă.

Nu ne-ai mai făcut campioni și poate că nu te-ai ridicat la nivelul așteptărilor noastre în ceea ce privește rezultatele. Ne hrănim însă în continuare cu ce a realizat jucătorul Lăcătuș: Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei (sunt puțini care au reușit această dublă), ai marcat pentru România la Campionatul Mondial (ceilalți care au mai reușit asta se pot număra pe degetele de la mâini), și ai fost de zece ori campion al României (lucru cu care nu se mai poate mândri nimeni).

Am sperat că Lăcătuș, marele jucător al Stelei, va deveni marele antrenor al Stelei. N-a fost să fie! Ești simbolul Stelei și vei fi iubit mereu indiferent de ce vei face. Pentru mine vei rămâne același dinainte de a deveni „Lăcătuș – antrenorul Stelei”. Viața mea este frumoasă pentru că tu și Steaua mi-ați făcut-o așa.

Te-am sunat să îți mulțumesc pentru asta.

 

* material publicat in numarul din decembrie-ianuarie al revistei Steaua (FCSB)


Mesaj pentru Dorinel Munteanu

18 martie 2009

Probabil că, de când ai pus prima dată ghetele de fotbal în picioare, la Bocșa, nu te-ai gândit că vei ajunge la Steaua. Cu atât mai puțin ți-ar fi trecut prin cap că vei ajunge ziua în care să pășești în Ghencea din postura de antrenor.

Ne-ai fost indiferent câtă vreme ai fost doar un „muncitor” (e drept, printre cei mai apreciați) la Reșița, Olt sau la Sibiu. Te-am luat însă la ochi când ai venit în capitală. Am început să te hulim, să te înjurăm printre dinți, aproape să nu te suportăm pentru că prin venele tale începuse să curgă sânge alb-roșu. Sânge de dinamovist. Te-am iertat deseori pentru că ai fost printre cei care ne-au scos în stradă și ne-au făcut să plângem de bucurie când tricolorii au scris istorie pe pământ american.

Te-am dat uitării când ai luat avionul spre Belgia și te-am aplaudat nemțește pentru impresia artistică lăsată la Koln sau la Wolfsburg. Ochii noștri te-au privit circumspect când te-ai întors în țară și ai accelerat spre Ghencea deși aveai asigurat un loc de parcare şi puteai fi şeful vestiarului în Ștefan cel Mare. Ai tras din greu atât cât te-au ținut bateriile și am băut împreună șampanie pentru titlul din 2005.

Hagi și Lăcătuș vor rămâne idolii noștri pentru tot ceea ce au făcut la Steaua. Nu ne mai interesează eșecul lor ca antrenori pentru că Gigi le-a pus piedică. Vrem să te iubim să îți mulțumim că exiști. Vrem să ne aduci zâmbetul pe buze, vrem ca echipa noastră să joace fotbal și să revină acolo unde îi este locul. Demonstrează-ne că ai învățat abece-ul antrenoratului la Cluj, și că extemporalele date la Pitești și Vaslui te-au pregătit mai mult decât suficient pentru examenul vieții tale de antrenor.

Lasă pe Gigi să se agite, să transpire, să țipe și să îşi spună rugăciunile. Închide-ți telefonul, să nu te poată suna la pauză să îţi dicteze schimbările. Eventual confiscă-le mobilele tuturor celor care stau pe bancă. Fă-ți treaba pentru care ai fost adus și vei intra în galeria celor mai de seamă steliști.

Și mai ales lasă-l pe Belodedici să se întrebe multă vreme dacă doar Dumnezeu și Gigi știu dacă tu vei avea aceeași soartă precum antrenorii Hagi sau Lăcătuș!


Încurcate sunt căile fotbalului românesc…

17 martie 2009

champions-leagueÎn prima divizie fotbalistică a ţării urmează etapa cu… blesteme! Cornel „Cre’că Nu Ştiu” şi Gigi „Valiză” demonstrează încă o dată că nu au mare legătură cu fenomenul propriu-zis. Sunt celebri mai mult pentru ceea ce scot pe gură şi pentru că se bat în „maibahuri”. Și pentru că bagă bani într-o echipă cred că pot face orice. Aceşti Pic şi Poc ai fotbalului românesc se ţin de scandaluri şi au început să se spurce înainte de confruntarea directă de la sfârşitul săptămânii. Penescu o ţine sus şi tare că lui nu îi place nici brânza, nici carnea de oaie, iar Becali moare de curiozitate: oare pastele făinoase ard? Amândoi suferă de mania persecuţiei şi fiecare este convins că, dacă va pierde, celălalt „l-a făcut cu arbitrii”. Cui i se vor alinia mai bine planetele vom afla vineri seara. Aşteptăm fotbalul pentru că suntem sătui de behăiturile şi bâlbâielile investitorilor.

 

 

Cât despre etapa care a fost… Se aud şi acum schelălăielile din Ştefan cel Mare! Borcea se crede cel mai câine dintre câini dar visul său de mărire se îneacă în fumul şi în alcoolul din Bamboo. Pseudofotbaliştii alb-roşii au îngropat fotbalul dar n-au uitat să îşi umfle maţu’. Şi, evident, să îşi ceară banii. Că, deh, e criză şi trebuie să aibă cu ce să achite notele de plată din discoteci. Gazaţi la Mediaş, dinamoviştii nu şi-au revenit şi au aterizat forţat la Otopeni. Au căzut în nas, vorba lui Mitică Dragomir şi au rămas cu botu’-n ţărână. Pentru câini nu se anunţă vremuri bune. Hingherii buzoieni sunt în alertă maximă după ce s-au călit la Galaţi (cine credea ca Buzăul e celebru doar pentru cârnaţii de pleşcoi şi pentru covrigi se înşeală; fotbaliştii fac minuni când nu te aştepţi – vezi egalurile cu Steaua). Rednic zice ca ia titlul şi pleacă dar sunt convins că are bagajele făcute şi Turcu nu va ezita să-l ducă la gară pe dom’ profesor. Mai devreme, ca să nu piardă trenul. Eventual poate să îl roage pe Piţurcă să îi cumpere bilet.

 

Ghencea a devenit un fel de paradis al sexului. Oral, practicat în masă! Gigi Şi Valeriu Argăseală se iubesc nespus cu suporterii. Când 6, când 9, când 69! Fostul tuşier zice că suporterii îl înjură din dragoste. Urmează ca fanii să îşi demonstreze sentimentele faţă de nea Vali cu bâta, iar la următorul meci el să afişeze în lojă un banner simplu: „Galeria mă bate pentru că mă iubeşte!” Stancu şi Goian au readus fericirea pe chipul lui Lăcătuş. Primul a dat golul victoriei steliste, iar al doilea a potolit cu coatele şi cu „coasa” orice tentativă de atac a moldovenilor. Apropo, ieşenii au învăţat repede italiana.

 

Rapidul tace şi face. Aruncaţi în hău de toată lumea giuleştenii aleargă cu burţile goale de le sfârâie călcâiele. Dacă la un moment dat dădeau impresia că s-au încălţat invers, în pauza meciului de la Cluj au nimerit ghetele şi au patinat mai bine ca adversarii. Zăpada le-a fost un partener de nădejde până când celebrul Augustus a trecut la deszăpezire. Rămân la părerea că vişinii ar fi reuşit să se impună dacă fiul lui Constantin CCA  nu le tăia elanul. Aflat în incapacitatea fizică de a mai conduce meciul Augustus l-a oprit şi a dat vina pe condiţiile meteorologice. Dacă s-ar duce la testele fizice şi nu ar căuta mai mereu salvarea la uşa lu’ tasu’ Constantin ar avea şanse să devină arbitru.

 

Oltenii au orgasme după victoria de la Constanţa iar stranierii lui Porumboiu au făcut legea la Bistriţa. În rest… pentru cei care îl practică pe stadioanele din România, fotbalul este ca un labirint pentru un copil de grădiniţă. Drumul spre succes este pavat cu fluiere, cu fanioane, cu valize cu bani.

Încurcate mai sunt căile fotbalului românesc…

 

*** publicat pe 17 martie pe Corona Press (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=2003)


Bagă două degete pe gât când ţi-e rău!

17 martie 2009

metoclopramidEvenimentele fotbalistice pe care le-am văzut în acest sfârşit de săptămână mi-au provocat greaţă. Şi, cum scrie pe site-urile de gastroenterologie, am şanse mari să dau în vomă. Mi-e scârbă de arbitri, de conducători de club, de antrenori si de suporteri. Mai liniştită şi mai frumoasă este atmosfera de pe islazurile comunale care găzduiesc meciuri din divizia onoare.

Fotbalul a început să pută la Mediaş. N-a fost însă vina gazdelor, nici vorbă de scăpări de gaze! Arbitralul Lajos şi-a făcut nevoile pe terenul sibienilor şi a băgat în rahat ambele formaţii. Fără cele trei puncte pe care le-ar fi câştigat cu Dinamo, Gazul rămâne în subsolul clasamentului şi pare complicat să rămână în labirintul primei divizii. Oricâte ploi vor cădea, oricât de mult detergent şi înălbitor vor folosi, eticheta dinamoviştilor va rămâne pătată şi duhoarea va răzbate veşnic din Groapă. „Câinii” au demonstrat pe teren că sunt de fapt nişte chihuahua, iar conducătorii lor ar trebui să se şteargă la gură ori de câte ori pronunţă Liga Campionilor. Şi să uite versurile imnului „Champions Lajos”!

Capul de afiş al etapei, meciul de la Braşov s-a dovedit a fi numai bun de tras apa după el. Nu s-a jucat deloc fotbal în adevăratul sens al cuvântului. A fost doar o alergătură oarbă după minge şi după un gol care nu avea cum să vină atâta timp cât nu tragi la poarta adversarului. Cică Abrudan a dat gol pentru că aşa i-au prezis Dinu Vamă şi magazionerul. Bravo!  Altfel zero-ul ar fi ilustrat perfect imaginea ambelor formaţii. A mai ieşit în evidenţă mojicia lui Ghionea. Un fotbalist cu pretenţii de căpitan de echipă nu dă cu mingea în capul adversarilor căzuţi pe teren şi nu se ia de gât cu antrenorul celorlalţi. Atitudinea stelistului confirmă: fotbalul a fost inventat de gentlemani şi este practicat de golani.

Lăcătuş le-a cerut jucătorilor să renunţe le scuze de genul „nu ne sprijină suporterii”. Elevii lui Lucescu junior au câştigat şi fără sprijinul lor. Mi-e silă de ce-am văzut duminică în tribunele de pe Tineretului. Câteva mii de oameni au fost de multe ori dominaţi sonor de o mână de stelişti. Suporterii „Steagului” sunt muţi şi se uită chiorâş la cei care îşi scuipă plămânii în încercarea disperată de a-şi incuraja favoriţii. „Iaşovenii” din tribună şi-au dat banii de mâncare şi au rămas restanţi la întreţinere pentru un bilet (e drept, cei mai mulţi au preferat abonamentul – a fost mai ieftin! Sunt curios câţi dintre abonaţi se vor regăsi la meciurile cu Mediaşul sau cu Buzăul). Au venit să o vadă pe Steluţa şi să facă poze cu tabela. Au plecat la câteva minute după gol şi, vorba celui mai bun prieten al meu, se pregătesc să vină la stadion cu contorul de gaze să i-l pună în braţe lui Vamă, şi să îşi recupereze banii cheltuiţi pe bilete. Nu aş vrea să spun asta, dar ex-rapidistul are dreptate: braşovenii nu merită o echipă în prima divizie. Şi bine face că pune preţuri mari la bilete. Aşa vor veni la stadion doar cei care iubesc cu adevărat formaţia lui Lucescu junior.

Mi-am propus să nu mai pronunţ, cel puţin pentru o vreme, numele echipelor bucureştene. Face excepţie Rapidul. Prestaţia de sâmbătă le-a arătat dinamoviştilor şi tuturor celor care i-au împroşcat cu noroi că în Giuleşti fotbalul a supravieţuit. Cel puţin deocamdată.

Porumboiu şi Crăciunescu continuă să se bălăcărească la televizor pe tema arbitrajelor de care beneficiază echipa primului. Cum amândoi sunt printre cei mai buni arbitri pe care i-am avut e greu de spus cine are dreptate. Rezultatele fotbalului curat care se practică în campionatul nostru intern se vor vedea la toamnă în cupele europene.

Până atunci, am să îmi bag două degete pe gât când mi-e rău!

 

*** publicat pe 10 martie 2009 pe Corona Press (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=1827)


“Mai bine un Play Station”

17 martie 2009

playstationAm aşteptat cu sufletul la gură să vedem cum s-au „preparat” fotbaliştii din campionatul nostru în aproape trei luni de pauză competiţională. Să fi lăsat oare la o parte discotecile, cluburile şi petrecerile la care cântau din  toată inima imnul adversarilor? Să fi uitat gustul sarmalelor şi al cozonacului? Să fi lasat berea in frigider pentru luna iunie? … Hm… l-a cum au decurs primele 810 minute de fotbal neaoş, jucătorii au părut cu gândul mai mult la plajele Antalyei decat la Europass… Sau au stat probabil cu ochii prea mult în televizor şi nu se regăsesc: Liverpool a bătut pe Bernabeu în Liga Campionilor, Milan a ratat calificarea în UEFA după ce a avut 2-0, Mutu s-a albit la Amsterdam iar Barcelona a pierdut trei meciuri consecutive în campionat, pe când Olăroiu a declanşat războiul între arabi…

Cu talpa la gât şi cu arbitrul Haţegan vârf împins, Vasluiul lui Porumboiu a smuls un punct în Ghencea, unde trupa lui Lăcătuş n-a impresionat decât prin sângele vărsat de Stancu şi Ghionea… Mătăniile lui Gigi n-au fost suficiente pentru o victorie aşa că s-a hotărât să plece în pelerinaj la Ierusalim. Dacă ai lui nu vor lua titlul macar el se va curăţa spiritual… În slujba Crucii şi a Neamului Românesc…!

Dinamoviştii au impresia că rulează cu viteză de Champions League dar radarele sunt amplasate acolo unde trebuie… Cele 90 de zile în care Turcu va fi atent pe unde trece strada sunt suficiente pentru spulberarea oricărui vis. Nouă nu ne rămâne decât să contabilizăm anii de când se pregătesc de Liga… Pentru că şi-au dorit mai mult victoria, câinii au câştigat la scor de neprezentare (să nu cumva să dea de bănuit…) şi au udat succesul cu lacrimile lui Zicu. Cunoscătorii făceau pariuri pe numele marcatorilor şi chiar pe minutele în care se va înscrie… C’aşa-i în fotbal!

Echipele cu pretenţii europene au cam tras în ţeapă fotbalul şi au demonstrat că au şanse mari să devină campioane la fotbal vorbit. A fost un weekend fără suprize şi fără realizări deosebite. N-a ieşit în evidenţă decât publicitatea gratuită pe care „Şon Mecnuştiucum” şi-a făcut-o pe spatele Stelei şi a lui Gigi. Bine că n-a venit cu valizele cu bani căci, cine ştie, procurorilor DNA nu le-ar fi ajuns zilele să numere atâtea milioane de euro. Nati Meir nu se mai pune la socoteală… lăsaţi copiii să îşi facă damblaua…

Purtătorilor de echipament care încă mai vor să păcălească fotbalul le recomand cu încredere PSP 3, la pachet cu FIFA 09. Nu riscă să se accidenteze, nu îi huiduie suporterii, nu îi crtică presa. Şi, nu-i aşa, nimic nu se compară cu un tackling sau un dribling 3D…

*** publicat pe 3 martie 2009 pe Corona Press (http://www.coronapress.ro/index.php?page=articol&id=1669)